In prag de ... "Craciun"?

Ca orice roman care se respecta, am fost si eu la cumparaturi. Cea mai mare greseala care am putut sa o fac anul acesta. O coada la magazin, interminabila pur si simplu. Daca pentru cateva dulciuri pentru cei dragi si un costum pentru iarna am stat aproximativ 1 ora in magazin, la coada am stat 1 ora si mai mult de jumatate.
Lumea se imbulzea, toti vroiau sa ajunga primii[unde habar nu am], carucioarele loveau copiii, fetele de la casa erau pur si simplu innebunite, rafturile se goleau cu fiecare secunda care se scurgea, lumea era agitata[si inca mai este], cu listela de cumparaturi in mana, taiau la fiecare pas cate un produs de pe hartie. Haos total. Cred ca nu se mai merita sa spun de trafic. Se stie.
Multi, au uitat semnificatia Craciunului, multi au uitat ca sarbatorim nasterea lui Iisus, multi au uitat ca trebuie sa fim mai buni, mai rabdatori, mai darnici, mai intelegatori cu semenii nostri. Nimeni nu isi mai aminteste sa spuna un "multumesc" din inima, nimeni nu mai simte nevoia sa stea, in miez de noapte si sa priveasca pomul impodobit, poate in fuga, sau poate cu drag[daca mai aveai si un colind pe fundal cu atat mai bine], sa sune, fara niciun motiv, o persoana draga, si sa o intrebe ce mai face. Asta ma doare. Toti am uitat de acel fenomen numit "Spiritul Craciunului" si am devenit niste masini, niste roboti, care in fiecare an, fac acelasi lucru: vai e Decembrie, sa mergem sa vedem luminitele din oras[care sunt aceleasi ca si anul trecut... poate doar 1 2 globulete in plus] dar HEII suntem romani, spiritul de turma nu se poate ascunde. Dupa, incepe "FEBRA CUMPARATURILOR" cand toti sunt pur si simplu disperatiiii in cautarea cadouluiii perfect. Se plimba ca niste zombi prin oras, epuizati. Vine in sfarsit si "the big day", mancam ca spartii jumatate de porc la o masa[si dupa acea ne mai si vaitam de crize biliare] si ne turnam bautura pe gat[cat incape, daca da pe afara nicio problema, sa fie si pentru urmatoarele zile] si asa trec cele 3 zile. Raman doar banii dusi pe aiurelui, neuronii pierduti, benzina consumata, ore pierdute aiurea si mancare risipita.
Poate ca am fost prea dura, da, sunt si persoane care simt cu adevarat Spiritul Craciunul, iar pentru acele persoane chiar merita sa trec prin obisnuitele chinuri ale acestor zile, pentru ca stiu ca am implinirea sa ma sune cineva in noaptea de Craciun si sa imi ureze toate cele bune-din inima, asa cum eu urez tuturor persoanelor care au uitat sa simta, o insanatosire rapida, si un Craciun fericit.
P.S:Bubu chiar daca te-ai operat in ajun de Craciun, sa stii ca tot nu te las la Maramures sa stai pe bara, si pot sa iti iasa matele prin operatie... asta e, dar tu tot o sa schiezi cu mine.
P.P.S: Andrei, sper ca ai trecut de bariera de la Focsani si ca acum esti in drum spre mami tau.
^^

Persoane, politica si metrou. teze. indecizie. final

Persoanele din viata noastra ne influenteaza foarte mult destinul. Ati observat cat conteaza sa iti zica prietena ca iti sta bine cu o anumita rochie, sau cu un anume gloss, sau cu anumiti papuci - te face mai sigur pe tine si pe deciziile tale. Asta nu inseamna ca intotdeauna propunerile sau afirmatiile persoanelor respective sunt adevarate. Multi zic "a da..bestial iti sta coafata asa" si tu de fapt ai un cuib de vulturi in cap, si mai vezi si un sarpe printre suvite, doar asa... pentru a te face sa te simtit bine.
Totusi haideti sa nu mai fim ipocriti, nu e chiar necesar sa ies in public cu acel cuib in cap, doar pentru ca tu nu ai curajul sa ma contrazici, totusi - dar asa e neamul roman, ipocrit si fals.
Ca veni vorba de neamul roman, mergeam la metrou si vedeam stirile acelea de la Zoom... de pe televizoarele alea super marfa atarnate de tavan[ingenioasa chestie], si am vazut despre disputele astea dintre partide. Nu le am eu cu politica, dar mi se pare o stupizenie.
Apropo de metrou[:))], am citit..de fapt... nu am citit, am tras cu ochiul la o colega de scaun din metrou, in ziarul Compact ca, la metrou la Piata Victoriei o sa fie o chestie super marfa in legatura cu proiectul ala pentru Bucuresti, nu stiu cum se cheama, un proiect pentru imbunatatirea imaginii Bucurestiului. Articolul se referea strict la Piata Victoriei ceea ce nu mi se pare corect... vreau si la Crangasi, asa, si zicea ca intre peronuri, va fi amplasat un panou, si o sa arate ca si cum peronul opus o sa semene cu Muzeul Satului sau ceva de genul, adica o sa se vada peronul cu peisaje din astea... populare. [nu ma fac inteleseaza.. dar si asa nu citeste nimeni]. O a doua chestie care am spicuit-o de la "vecina" a fost ca, gura de metrou o sa fie acoperita cu o mare carapacea de broasca...[ce dulce^_^]. Toate astea pe la anu... poate chiar mai tarziu.
*
Cu toate ca la teza la romana am luat 9.45[da..imi bag unghia in gat pentru alea 5 sutimi], am o presimtire ca la mate si la romana...o a fiu la o limita crunta.
*
Ma tin de vreo 2 zile sa scriu ceva, dar parca nu stiu ce... adica vreau sa va povestesc, sa imi povestesc, ca eu aici tin un monolog, cum a fost a ultima petrecere, cum m-am facut muci, si am dat-o in bara ca de obicei, si m-am lasat "jos jos jos" poate prea jos. Dar nu imi vine. Nu simt nevoia. Nu mai am inspiratie, nu imi gasesc cuvintele, si daca le gasesc, nu pot sa le corelez. E greu sa te vad zilnic cu ea. E greu. Nu pricepi.
P.S:poza de la postare e pur si simplu bestiala. Descrie starea perfect.
P.P.S. nu cred ca o sa mai scriu pana la anul. Deci Craciun fericit, sa va aduca Mosu' ce vreti[cat despre mine..ca si de Mos Nicolae.. te vreau pe tine... deci raman cu vrutul], si de Revelion, spor la bauta, o sa fiu prin Maramures, un an mai bun ca acesta din toata punctele de vedere.

o mica...

Astatzi, zi tampita rau, cu o cadere nervoasa, da, din cauza si numai din cauza lui.
Si acum...o mica autocaracterizare:
♥chiar daca nu sunt "pieptoasa" am un fund foarte marfa.
♥nu sunt Miss Univers, dar nici mama padurii nu sunt. Si daca tu crezi asta, sa stii ca nici tu nu esti mai presus decat mine.
♥sunt naturala, si nu ma machiez
♥sunt cat de cat...desteapta, am o cultura generala si ate cunostinte pe langa cele generale.
♥am anumite principii
♥nu fumez.
♥sunt glumeata si apreciez ce fac ceilalti pentru mine
♥razbunatoare daca iti bati joc de mine[cei aflati in cauza...sa se simte-apropo..tu vei urma]
♥ma indragostesc foarte usor-de cine nu trebuie.
♥ador muzica si cartile.
♥sunt o prietena buna, care nu te lasa la nadejde
♥putin[mai mult] insistenta, si foarte incapatanata.
♥tupeista, cu gura mare:">, enervanta si extrem extrem de vorbareata.
♥pot fi foarte placuta, daca vreau asta.

Si uite ca acum mi-a venit ideea. sa te caracterizez si pe tine, dar in viziunea mea, parerea care o am in acest moment.
-un gigolo[ce cocalaresc suna..buhu] cu 2 fete.
-un ...un... retard
-o persoana preocupata doar de interesele sale, de sentimentele sale. Dar ce zic eu sentimente...tu nu ai asa ceva.
-un ignornat caruia nu i-a pasat de nimic.
Nu stiu, poate jignirile care ii pot fi aduse unei persoane care inseala, minte, care se foloseste de altii, pentru a face rau altora. [ nu am fost clara...nu pot sa ma refer strict la mine...stai..ca pot...]. Reformulez, jignirile care pot fi aduse unei persoane care ma inseala, ma minte, se foloseste de prietenii mei pentru a-mi face mie rau.[mult mai bine].
Si daca ea crede ca esti o raza de soare... nu esti decat o umbra deghizata intr-o raza, ca lupul in oaie.
Sper sa fi fericit. Si jur ca aici inchei acest capitol al vietii mele.

Penibil

Amuzant..ascult "La Tortura" este una din acele melodii..care atunci cand apare o asculti pana la epuizare si pe urma...nu o mai asculti deloc. Si acum m-a apaucat asa o nostalgie...
*
Veneam azi de la scoala si am vazut o groaza de lume cu pungi de cadouri, cu multe jucarii cu dulciuri etc. Si stateam si ma gandeam "Ma da parca azi s-au pus toti deacord sa faca cumparaturile pentru sarbatori"..si ma tot uitam si ma tot uitam..si foarte mult ma miram. Ajung acasa... tot nu realizam cum de toata lumea s-a dus la cumparaturi tocmai astazi...pe 5 decembrie...de ce astazi:-??. Ajung acasa bine-mersi...mananc..ma asez la calculator...etc etc ... fac toate chestiile care le fac de obicei... si vine mama la mine cu o punga mare cu dulciuri... in gandul meu "AOLO...si mama a fost la cumparaturi!!!" si o intreb "femeie..de ce toata lumea face cumparaturi tocmai azi" si mama imi raspunde clar si raspicat "Femeie...pentru ca in seara asta vine Mos Nicolae". Si asa am uitat eu de cea mai importanta sarbatoare a dulciurilor. Not funny...dar, trebuia sa o scriu: ).
*
Tot la metrou, dar nu cand veneam de la scoala, ci cand ma duceam, ma gandeam la Andrei. Cum a aparut el asa. Ca o lumina in cel mai mare intuneric din viata mea. A fost steaua mea cand am avut problemele alea. Si acum nu stiu...ce simt pentru el. Stiu sigur ca il iubesc ca pe un frate, poate e o iubire mai mare decat pentru un frate, dar nici atat de mare ca pentru un iubit. Sau poate e doar recunostinta. Nu, adica este si recunostinta dar e si multa iubire. Ca a intrat in inimioara mea faramitata, si de acolo a incep sa ii dea cu tot felul de creme si sa aiba grija de ea, si a facut-o bine. Si a avut grija de mine, si de sentimentele mele, si ma iubeste..sincer. Si e primul baiat care o face. Si eu nu stiu cum sa reactionez si ce sa fac cu atat iubire. O sa o pastrez acolo in inimioara mea care acum e bine, si cand o sa mai intampin greutati.. o sa fie iubita de Andrei dinainte, si nu o sa aiba nevoie de reparatii pentru ca o sa reziste. Si pentru asta iti multumesc Galusca<3.
*
Sa trecem la lucruri serioase...cred ca sunt dependenta de ciocolata. Deci nu ma pot opri. Nu stiu ce e cu mine:-??. Foarte ciudat, mi-e sa nu dau in diabet sau ceva de genu Doamne Fereste.
*
Mp4 asta care il am de nicio saptamana...deja l-am stricat:)).Sau nu stiu ce are ca nu se aude decat la o casca..Slava Cerului ca are garantie 2 ani : ).
*
In concluzie... maine e ziua lu Horia, deci o sa fie mare panarama, o sa ne distram pe cinste, chiar daca m-a anuntat azi, adica cu o zi inainte, nu are nimic, inca ma mai gandesc la ce cadou sa ii cumpar.
Deci vorbim maine sau poimaine cel mai probabil sa iti povestesc ce am facut ^_^.

Fara rost...

Chiar nu stiu in momentul asta ceea ce as vrea sa stiu.
E ciudat faptul ca acum parca toate problemele vin pe mine, ceva de genul "o problema nu vine niciodata singura". Probleme..suna foarte grav..aceste mici impasuri pentru ca daca stau sa ma gandesc sunt persoane care au adevarate probleme, tot felul de boli mortale, altii nu au case, altii nu au bani,altii nu au caldura, altii nu au gaze, lumina sau telefoane... probleme mult mai grave ca ale mele. Dar sitit cum e, pentru fiecare problemele sale sunt cele mai grave si cele mai importante, primele. Ciudat cat de egoisti suntem, dar atunci cand suntem intr-un impas vrem ca toti sa ne cocoloseasca si sa ne ajute, iar noi nu facem nimic uneori pentru a-i ajuta.
*
Dar nu despre asta vroiam sa va vorbesc. Sincer nici nu stiu despre ce. Dar ce tupeu pe mine... "va vorbesc" de parca as vorbi cuiva..mai de graba tin un monolog deoarece nimeni nu imi citeste blogul. Si poate e mai bine... la cate tampenii scriu pe el. Aceasi si aceasi placa.. dar ce sa fac..astea sunt lucrurile care mi se intampla.
*
Sunt o adolescenta tipica. Sufar dupa baieti, sunt cocheta, am teza maine la romana...[si mai e si cu subiect unic], am un hi5[pe care o sa il inchid foarte curand], am un cont de deviant... imi place fotografia, muzica si dansul. Imi place de unu care nu ma baga in seama. Ma plictiseste, cant sub dus, mananc multa ciocolata, invat multe lucruri, imi fac zilnic prieteni. Dar sunt ciudata, am un comportament ciudat, sunt prea vesela si euforica dar in acelasi timp melancolica..sau poate este acel tipat interior care striga si spune "Hei tuuuuuu...trezeste-te...maturizeaza-te, inceteaza sa te mai comporti ca un copil, invata sa taci, invata sa te comporti ca o domnisoara delicata!!!!!", sau poate toate adolescnetele sunt asa..si eu nu sunt cu nimic speciala, sunt ba chiar foarte comuna.
*
Am atatea lucruri in minte in momentul asta... imi zboara asa prin creieri si nu stiu ce sa le fac ,sunt atat de agitata, toti asteapta ceva de la mine, si simt ca nu am puterea sa le rezolv pe toate- cel putin la timp. Mama si tata au asteptari mari de la mine la invatatura, diriga sa fiu mai cuminte, Andrei vrea sa ma maturizez, el vrea sa-l las in pace, profa de istorie sa invat mai mult, doamna de geogra sa nu mai vorbesc atata, iar eu... nici nu mai stiu ce vreau. Poate te vreau doar pe tine..sau nu stiu... pe bune de nu imi vine sa zic "pula mea" ca totusi nu citeste nimeni blogul asta deci nu are cine sa ma critice, pot sa injur in voie si ca la usa cortului, nu ii pasa nimanui. Toti vor ceva de la viata mea... io ce sa le fac? asta fiind o intrebare retorica bineinteles, pentru ca nu astept raspuns de la nimeni, si ar fi culmea sa astept, ca nu ar avea cine sa-mi raspunda.[ca asa zice doamna de ramana la definitia intrebarii retorice]
*
A fost si 1 Decembrie. Ciudat... nu ma simt deloc patriota, ba chiar deloc, am doar un sentiment de scarba fata de Romania, fiind nevoita sa suport in fiecarea seara cand vin de la scoala aurolacii din metrou, cocalarii de pe strazile pline de caini maidanezi care asteapta dupa masinile lipite una langa alta, sa imi rontaie piciorul. Fluieraturile pedofililor de la colturile blocurilor, agitatia din oras, unii oamenii prea procupati de probleme inutile. Oameni care nu au timp sa traiasca.
*
Monotonia asta ma omoara. Pur si simplu ma omoara. Ma trezesc...manac, deschid calculatorul, mai invat, daca nu bine, plec la scoala. Stau 6/7 ore..de parca as lucra cu norma intreaga, iau metroul, si ajung acasa. Mananc, invat, daca nu bine, deschid calculatorul. Bam bam bam, cum zice tata...rup tastatura in doua. Ma culc pe la 1. A doua zi o iau de la capat. Si asa 5 zile din 7/saptamana. Devine obositor, chiar stresant.
*
Sistem imputit. Ciudat... astea sunt singurle cuvinte care imi vin in minte cand ma gandesc la "invatamant". Nu inteleg, si poate sunt eu proasta, de ce... dar de ce????? De ce atatea informatii inutile. De ce nu poate fi si in Romania cum este in Suedia/Italia sau alte tari...pe bune. Cu ce ma ajuta in viata sa stiu teoreme cu plane si perpendiculare pe plane si plane concurente si drepte care intersecteaza plane si drepte si puncte si formule algebrice si rapoate si proportii si apartenente la genuri, formule chimice, formule fizice, ecosistemul Oceanului Pacific sau faptul ca Regele Albert al ... Austriei[gluma] a murit impuscat cu o gaina din sapun. Sincer pe mine nu ma intereseaza. Imputitii astia de deputati, stau si dorm pe iei, cand voteaza legile astea tampite,si nici macar nu stiu ce voteaza, habar nu au, si au pretentia ca eu sa invat. Daca ma fac arhitect, da ..inteleg..imi trebuie geometrie si matematica..sa imi bag si in chiloti, dar spre exemplu..eu vreau sa ma fac avocata...nu imi trebuiesc toate aceste notiuni inutile, care nu fac decat sa imi umple memoria in mod inutil. Da, imi trebuie si putina matematica... sa nu fiu ca Simona Senzual, imi trebuie si putina chimie...ca sa stiu cand ma intreaba cineva ce inseamna HCL sa ii spun ca inseamna acid clorhidric... imi trebuie istorie sa stiu de unde naiba ma trag, imi trebuie geografie pentru a stii unde sunt eu pe planeta asta poluata, imi trebuie romana, "ca sa stie sa vorbeste" corect... dar informatii utile, nu informatii care atunci cand o sa intru la liceu, o sa se stearga instantaneu din mintea mea. Si cam atat... tot ce am vrut sa spun cu vorbaria asta a fost ca nu ar trebui sa ne umple capul cu atat informatie intutila, ci sa ne ofere posibilitatea de a ne axa pe meseria pe care vrem sa o profesam. Dar nimanui nu ii pasa de asta.
*
Acestea fiind spuse.. am ajuns de la "criza adolescentina", la sistemul de invatamant al Romaniei, dar astea erau gandurile mele, am batut campii cu gratie... dar macar m-am mai descarcat acum inainte de teza.
Out of mind, back in 5 minutes.

Noi [doi]- niciodata. Penibil.

Noi doi... in viitor. Ce tampenie. Ciudat mod de a gandi. Poate pentru ca ei nu stiu. Stau si ma gandesc. Ma bufneste rasul. Imposibil. Toti zic ca ar fi cam asa:
Tu, termini facultatea, si eu. Poate o sa stam cu chirie/ poate o sa avem o casa, in centru, casele care imi plac mie, cele vechi. Nu o casa, un apartament, in Victoriei. Intr-o cladire cu camere enorme. Cum imi plac mie. Sa o amenajezi tu, cum iti place tie. Dar sa avem un pat mare. Atat. Sa avem o masina mare de familie. Sa avem o fata, frumoasa. Si un baiat. La fel de frumos .Sa ii luam de la gradinita dupa serviciu. Ce tampenie. Sa ajungem obositi acasa. Sa bag ceva la microunde, copii ii trimitem la mama. Ce tampenie. Sa stam singuri, fac floricele, si Sprite, iti plac. Inchiriem un film. Care iti place tie. Comedie porcoasa. Ce tampenie. Sub aceasi patura, sa imi fie frig, sa ma incalzesti. Sa ma saruti pe frunte. Canapeaua e mare. Asa ai vrut tu. Te gandesti la prostii. Ca de obicei. Suntem la fel ca la inceput, doi copii, nebuni, dupa atatea, suntem tot amandoi. Imposibil. Dar poate nu ca la inceput, suntem realizati, avem o cariera, o familie. Prietenii, aceiasi. Cei mai buni, ai tai, ai nostrii. Nu chiar toti. Stii ca nu ii suport pe toti. Nici tu pe ai mei. Bine, si prieteni vechi, doar cativa, dar si prieteni noi. Ne amintim, tot. E amuzant. Da, imi zici tot, iti reprosez, ne certam, ma enervez, si tu tipi, si eu tip. Ca de obicei. Ies de sub patura. "Te iubesc" . Doar atat. Si ma intorc. Ma cunosti. Nu pot rezista. Ne imbratisam. Filmul se termina. Realizezi ca am adormit. Ma iei in brate. Ma duci in pat. Acela mare. Ma invelesti. Ma mai saruti o data pe frunte. E bine. Sunt fericita.
Ma bufneste rasul. Ce tampenie. Imposibil. Ca de obicei, m-am lasat purtata de val, am uitat ca doar imi imaginez. Niciodata. Ce penibilitate din partea mea.

Ezitari peste ezitari...

E 00:00. Nu sunt acasa. Sunt la Bubu. Am inchis laptopul. Maine are concurs. Incercam sa dormim. Pe aceasi patura, sub acelasi tavan. Nu ne vine somnul. Vorbim. Vorbim despre baieti. E firesc. Imi povesteste de al ei. E fericita. Si eu sunt fericita. Pentru ea. Ii zic si eu de al meu. De fostul meu. Ma intelege. Vreau sa ii dau un mesaj. Ce sa zic? Imi cer scuze. Ii spun ca ma innebuneste. Termin de scris mesajul. "Expediere mesaj". "Contact". Ultimul in agenda. "OK". O singura apasare de buton, si este trimis. Ezit. Ea e langa mine. Ma incurajeaza. Ezit. Ezit. Ezit. Doar un buton. Ezit. Ma gandesc. Nu merita. Nu ma vrei. Gresesc? Nu. Ezit. Nu vreau. Nu am chef. Ezit. Apas pe iesire. "Salvat in ciorne?". Dau OK. E salvat in ciorne. Cand nu o sa mai ezit. O sa ti-l trimit. Doar atunci. Cand nu o sa mai ezit. Ma ia somnul. Bineinteles. Ma gandesc la tine. Acum, nu mai ezit.

You hurt me.

Cu fiecare gest fortat, cu fiecare fraza ignoranta, cu fiecare cuvant sictirit, cu fiecare privire taioasa si plina de dispret...ma ranesti. Te privesc. Oare la ce te gandesti? Oare la mine? Sau la ea? Ma vezi ca te privesc? Iti pasa? Te-a afectat macar putin, sau macar ti-a pasat? Nu...nu avea cum sa iti pese..ce prostie..nici macar o secunda. De ce nu ti-a pasat? Ma urasti? Ma dispretuiesti? Te gandesti macar o secunda la mine? Te-am ranit? Te gandesti ca m-ai ranit? Iti pasa daca patesc ceva? Te deranjeaza ca te privesc insistent minute in sir? Ai nevoie de mine?
Intrebari retorice. Eu le pun eu imi raspund la ele, pentru ca tu nu ai cum, tu nu ma asculti. Nu te gandesti la mine, ci la ea, si ma vezi cand te privesc, dar nu iti pasa, nu te-a afectat cu nimic pentru ca nici macar nu iti pasa, si da, ma urasti, ma dispretiesti si nu ti-a pasat nici macar o clipa. Nu te-am ranit pentru ca pentru ar sa iti pese ca sa o fac, si nu te gandesti ca m-ai ranit, pentru ca nu iti pasa, si niciodata nu ti-ar pasa daca as pati ceva. Si poate te deranjeaza ca te privesc insistent, sau poate nu...pentru ca stii ca ma poti manevra in orice fel, si ca in orice clipa te poti intoarce la mine, pentru ca sunt inca aici...te astept..si nu voi pleca prea curand.
Si cu toate astea...ma ranesti, si ma crezut ca vei fi mereu langa mine cand voi avea nevoie..ca acum.

Cer prea mult?

Cer prea mult cand spun ca vreau un baiat care sa ma iubeasca sincer?
Cer prea mult cand spun ca vreau un baiat care sa imi i-a parul de pe fata si sa ma sarute. Sa ma tina de mana cand ne plimbam, sa le fac pe toate fetele geloase, macar un moment.Un baiat care sa imi cante la ureche. Un baiat care sa se supere cand ma jignesc ceilalti. Vreau pe cineva care sa ma sune de 3 ori pe zi daca pleaca de langa mine. Cineva cu care sa palavragesc, si cu un zambet sa fie de acord cu tot ce am spus. Care sa arunce cu animale de plus in mine cand actionez isteric sau nebunesc, iar dupa sa ma sarute de un milion de ori. Cineva care sa ma faca sa rad. Sa ma duca in parc si sa ma tina in brate, oferindu-mi o imbratisare pufoasa. Ar trebui sa le spune prietenilor lui despre mine si sa zambeasca cand o face. Sa nu ii fie niciodata frica sa imi spuna "Te iubesc" in fata prietenilor lui. Vreau un baiat care sa ma sarute la miezul noptii, si sa numere stelele cu mine. Care sa stea cu mine vineri seara, ajutandu-ma sa pregatesc cina si sa ne uitam la filme impreuna, sub aceasi patura. Cineva care sa-mi spuna ca saunt frumoasa,dar nu prea des.
Vreau pe cineva care sa imi fie cel mai bun prieten si care niciodata sa nu imi ZDROBEASCA INIMA.
E un sport periculos sa cer aceste lucruri si totusi ma intreb..CER PREA MULT?

Cum ar fi fost daca...

Cum ar fi fost daca ea nu ar fi existat?
Daca intre noi nu se rupea legatura?
cum ar fi fost daca tu nu erai doar un copil?
Cum ar fi fost daca m-ai fi placut cu adevarat?
Cum ar fi fost daca nu ar fi fost roscata?:))
Daca noi nu ne cunosteam?
Daca nu filtram cu tine?
Daca nu iti zambeam pana in ultima clipa?
Daca tu ma ascultai?
Daca nu ma sarutai?
Daca nu te sarutam?
Si cum ar fi fost daca acum am fi fost impreuna?
Cum ar fi fost daca sentimentul era reciproc?
Cum ar fi fost daca nu ai mai fi ras mereu?
Oare ar fi fost diferit?
Si ultima intrebare fara raspuns...Si oare cand ma sarutai tot cu gandul la ea erai?
Si ma gandeam...cum ar fi fost ca noi sa fim impreuna mereu. Tu un mare arhitect, iar eu o avocata de succes. Amandoi foarte atenti unul cu altul, cu o casa la plaja si o masina mare pentru toti cei 3 copii ai nostrii, si un apartament cu 4 camere. Noi doi, lasand copiii la mama mea, plecand in lume, singuri, intr-un loc in care sa nu fie nimeni, nimic, fara prieteni, fara parinti, fara colegi, fara responsabilitati, fara griji, intr-un mare paradis in care ne-am fi bucurat unul de altul.Iar in zilele obisnuite, tu sa ma trezesti...anuntandu-ma ca mai am jumatate de ora pentru a ajunge la slujba, ti-as fi spus ca trebuie sa ma machiez si ca o sa intarzii, dar cu vocea ta blanda m-ai fi linistit si mi-ai fi spus ca nu am nevoie de niciun machiaj, deoarece naturaletea este o parte a fiintei mele. Mi-ai fi pregatit micul dejun, preferatul meu, cereale si suc te portocale. Te-as fi rasplatit cu cu un sarut de dimineata si as fi renuntat pentru o zi la slujba, am invoi copiii de la gradinita si am fi petrecut o zi toti, impreuna, impartind iubire. Dar asta ar fi fost...nu este..si nu va fi deoarece amandoi am ales sa fie diferit, tu, eu, pe doua drumuri diferite.

între noi mereu a fost tăcere
te aud cum respiri
mă auzi cum respir
defapt
ne respirăm unul pe altul
şi tăcem

între noi se sparge aerul
într-o ţinere de mână
eu mă pierd în palma ta
tu te pierzi în palma mea
şi tăcem

între noi doi sunt mări de cuvinte
nerostite
eu mă scald în ochii tăi
tu te scalzi în ochii mei
si tăcem

între noi doi sunt prea multe:
timp, oameni, zări
întinse peste secunde infinite
la un capăt îmi eşti
la celălalt îţi sunt
tăcându-te atât de frumos

între noi doi au ales să spargă tăcerea
două lacrimi
s-au întâlnit la jumătatea unui sărut
un ţipăt scurt,
iar apoi...

tăcere! tăcere! tăcere!!!

Complicat de simplu

Daca iti zic ca o sa plec, tu sa nu ma crezi, caci eu o sa ma intorc
Daca iti spun ca te urasc, sa nu ma crezi, caci eu te ador
Daca iti spun ca nu vreau, sa stii ca eu vreau
Daca nu iti dau atentie, sa stii ca tot ce vreau e ca tu sa faci primul pas
Daca eu te lovesc, sa stii ca o fac doar pentru ca te iubesc
Daca tu nu ma vrei, sa stii ca nu imi pasa
Daca iti spun ca nu imi este dor, sa stii ca nu mi-a fost deloc usor
Daca spun ca sunt ok, tu sa stii ca nu e asa
Daca iti spun ca nu mai imi pasa, sa stii ca mint
Si daca te sarut, sa stii ca o sa ma gandesc la acel sarut pana o sa mor.
Dar tu esti atat de complicat incat daca iti spun toate astea, tu nu o sa intelegi nimic.

Fat Frumos.

De multe ori am fost intrebata cum este barbatul meu ideal. Mereu am spus ca trebuie sa ma iubeasca. Da, pentru mine cel mai important aspecte este acela de a fi iubita. Pe urma mi-a dori sa fie sensibil, romantic, sa ma faca sa zambesc, pentru ca daca reuseste asta, ma poate face sa fac orice, sa ma faca sa ma daruiesc lui complet, sa imi ofere orice, fara a cere rasplata, doar dragostea, sa ma priveasca in ochi de fiecare data cand imi spune un "te iubesc", sa ma certe cand gresesc. Sa imi bandajeze degetul cand ma tai incercand sa ii fac o mancare buna, dar fiind atat de natanga ard puiul, iar dupa ce imi bandajeaza degetul sa ii dea un pupic dulce asa cum facea mama cand eram mica. Sa ma ocroteasca cand imi e frica, deaoarece am vazut impreuna un film de groaza vineri seara deoarece toti prietenii nostrii erau plecati din oras. Sa imi dea parul la o parte cand vrea sa ma sarute in timpul filmului romantic de sambata seara. Sa ma prinda pe la spate, sa se incolaceasca pe soldurile mele cand e ianuarie, e frig, si patura noastra nu este destul de groasa pentru a ma incalzi. Sa imi daruiasca o floare, doar pentru ca este marti, si nu pentru ca este ziua sau aniversarea noastra. Sa imi respecte intimitatea si sa faca parte din ea.
Dar am realizat ca niciodata, nu m-am apropiat de un baiat care sa aiba macar o trasatura din cele enumerate mai sus. Ci de baieti total opusi descrierii.

Regrete

De cele mai multe ori in viata, regretam anumite lucuri; lucruri care le-am facut si ar fi trebuit sa nu le facem sau lucruri care nu le-am facut si dupa un timp am stat si ne-am gandit putin "ma, ia stai putin, da eu trebuia sa...".
Lucrurile care le-am facut si nu trebuia sa le facem...pai e cam ciudat pentru ca fiecare spune ca este stapan pe propriile fapte. Daca este asa, de ce mai exista regretele? Pentru ca este in firea umana. Majoritatea actioneaza din impuls si pe urma regreta, altii simt nevoie pe moment sa faca/spuna un anumit lucru , iar dupa ce analizeaza mai bine sau dupa trecerea timpului, realizeaza ca nu a fost un gest cugetat. Nu prea avem ce sa facem- asta ar spune unii dintre noi, ceea ce nu este deloc adevarat. Putem face multe lucruri cum ar fi sa ne gandim de doua ori cand spunem un lucru, deoarece putem rani sau jignii, sau cand facem un lucru, rau, cu buna intentie sau fara, sau poate nu neaparat rau, poate doar nelalocul lui sau doar un lucru inocent, dar care poate provoca mari rupturi intre prieteni, amici, colegi, cunostinte.
Lucrurile pe care le-am facut si am fi vrut sa le facem difera de la un banal exemplu... ca nu am invatat la un test/examen si am picat, regretam ca nu am studiat si consecinta este o nota mica. Dar mai grav este cand nu faci anumite lucruri pe plan sentimental. Cand iti doresti sa ii spui persoanei iubite cat de multa nevoie ai de ea, dar dintr-un motiv sau altul eviti subiectul, poate pentru ca nu stii cum sa te exprimi sau poate ca iti este frica de faptul ca persoana respectiva nu iti impartaseste sentimentele.
Multi dintre noi regretam ca nu am spus un banal "Buna" care probabil ar fi insorit o zi innorata, sau ca nu am spus un "Te iubesc" cand pentru o persoana ar fi insemnat rezolvarea tututor problemelor existente, poate chiar un "am nevoie de tine" , care spune ca nu esti atat de sigur pe tine, si recunosti ca ai nevoie de un ajutor, un spirjin, nu neaparat financiar ci amicitial, sau sentimental[care tine de o relatie].
Poate bat campii cu gratie in momentele astea, dar nu pot sa nu ma gandesc ca daca actionam cu maturitate si chibzuinta nu m-as mai fi simtit atat de singura .
Pentru ca noi putem evita regretele!

Pentru ca...

Pentru ca uneori sunt momente in viata cand ne dorim sa mai traim unele intamplari din trecut. Pentru ca mai vrem sa mai simtim inca o data fiorii primului sarut, primei mangaieri. Pentru ca vrem sa simtim incenta primei zile de scoala si pentru ca mai vrem sa mai cadem o data de pe bicicleta, deoarece ne-a placut atat de mult de asistentul de la spital, care a avut grija de piciorul nostru...incat vrem sa-l mai vedem . Pentru ca ne dorim sa fim iar acei copii care nu stiau cuvinte vulgare, care nu se bateau pentru a castiga respect si faima sau poate castigau dor frica celorlalti. Pentru ca eu personal imi doresc sa ma mai iei de mana inca o data si pentru imi mai doresc sa imi saruti macar pentru ultima oara buzele reci si pentru ca si mana mea e rece deasemenea, si imi doresc sa mi-o incalzesti; si pentru ca vreau ca pantecul si soldurile mele sa fie invaluite in bratele tale, care sa imi ofere protectie si sa ma dezmierde cu mangaieri gingase.Pentru ca nu vreau sa uit niciodata lacrimile care le-am varsat, minciunile care ti le-am spus, poate pentru a-mi ascunde dorinta de a conversa cu tine, si de a avea un subiect de discutie,si pentru ca mereu o dadeam in bara.Nu vreau sa uit nici mesajele tarzii in care ne ceream lamuriri unul altuia pentru ca am facut asa si pe dincolo, deoarece ele au fost esentiale in evolutia noastra ca persoane.Pentru ca nu vreau sa uit ca te-am mintit.Pentru ca te-am minti poate din rautate, poate adevarat, din razbunare sau poate am facut-o pentru ca eram confuza, sau poate pentru ca aia am simtit in acel moment, sau cine stie... poate pentru ca tu ai avut dreptate, si toti au avut cand mi-au spus ca sunt o imatura. Pentru ca nu vreau sa uit cat de cruda am fost, si cat mi-am batut joc de sentimentele tale, si pentru ca fiecare palma pe care o primesc de la tine... pentru mine inseamna sa imi platesc fiecare greseala fata de tine si pentru ca nu o sa uit niciodata acele cateva minute in care m-am simtit sufocata de placere, sufocata de pielea ta si sufocata de dorinta pe care am simtit-o in a-ti atinge buzele.

Habar nu am!

Nu stiu daca am uitat.
Nu stiu ce o sa fie.
Nu stiu daca am simtit ceva.
Nu stiu daca tu te-ai gandit macar la mine o clipa in toate aceste luni.
Nu stiu daca o sa am curajul sa te privesc.
Nu stiu cum de am crezut ca macar o clipa ti-a pasat.
Nu stiu cum de te-am nimerit tocmai pe tine.
Nu stiu daca e bine ce fac.
Nu stiu daca te urasc.
Nu stiu daca te plac.
Poate o fac!

"M-am gandit...raspunsul e...nu"

...Oare de ce nu am plans exact in acel moment, in momentul in care am primit "asteptatul mesaj"?. Unii zic ca poate nici nu era important si de aceea nu am avut niciun sentiment in acel moment, eu zic ca poate am fost atat de socata... sa nu zic socata pentru ca este mult spus, dar eram atat de sigura ca va accepta, incat m-am simtit putin, dezamagita.

Dupa ce am gandit situatia, m-am gandit ca poate este un alt baiat pe care am crezut ca "il iubesc la nebunie" dar a fost la fel ca intotdeauna..o ..perioada.

Oare e ok?

M-am intors din excursie. Foarte nasol si foarte tare in acelasi timp. Pentru ca am realizat ca te plac, mult si pentru ca am realizat ca te urasc, mult!

a fost ziua mea pe 15[iunie]..iehh...am facut si eu 14 ani..mare kkt... multe persoane in care aveam mare incredere m-au dezamagit... si sincer...cred ca cel mai bine e sa fac o schimbare...

daca imi reuseste e ok..daca nu...o sa incerc pana cand o sa reusesc... deoarece asa e cel mai bine...

So many things

nici nu mai stiu ce sa mai zic..se intampla atatea lucruri in viata mea de zi cu zi, atat de repede, incat uneori am senzatia ca ea trece pe langa mine fara macar sa imi dea un semn ca e acolo...ca trebuie sa o asist, sa o simt, cu bune si cu rele, fara sa ma plang de ea si fara sa ma lamentez ca e a mea. Asa cum e, trebuie sa o traiesc, fara "ce viata am", "nu mai pot"... pentru ca poate , sigur, asta nu e nimic... si chestiile banale "e cel mai rau lucru care mi se putea intampla", e de fapt "lucrul dupa care poate urma ceva mai rau", momentul acela in care totul se darama, capul explodeaza si zeci de neuroni se distrug.
Am probleme..recunosc... nu sunt ok... din nou..sau oare eu credeam ca am fost ok vreodata?cel putin nimeni nu ma considera ok..toti ma considera o ciudata...poate sunt o ciudata... si ei sunt... dar nu se vad, eu recunosc, dar nu imi place...si niciodata..mereu cand am spus ca ma schimb nu am putut... si mereu... de cand ma stiu sunt aceasi.... fara sa schimb macar un singur lucru la mine... minuscul si neinsemnat care poate insemna inceputul unei noi persoane...
Vreau sa fiu altfel..chiar vreau...
vroiam sa scriu o groaza de lucruri care mi s.au intamplat zilele astea...dar parca mereu totul e in zadar... cand ma uit si analizez tot ce s.a intamplat in zilele anterioare imi dau seama ca am fost banala..si copila..si ridicola... absurda...

"-Cred ca mandria,interveni Mary, care era intotdeauna multumita de profunzimea reactiilor sale, este un dintre cele mai intalnite slabiciuni. Tot ce am citit pana acum m.a dus la concluzia ca este, intr-adevar, o trasatura comuna, ca insasi natura umana ne poarta spre o astfel de de pornire, si sunt foarte putini aceia dintre noi care sa nu aiba un sentiment de automultumire, gandindu-se la propriile calitati fie ele reale, sau imaginare. Orgoliul si mandira sunt lucruri diferite, desi de cele mai multe ori aceste cuvinte sunt tratate drept sinonime. O persoana poate fi mandra, fara sa aiba pic de orgoliu. Mandria se raporteaza mai degraba la propria parere despre sine, in vreme ce orgoliul este legat de modul in care dorim sa fim vazuti de ceilalti."

"-Este probabil indicat, replica Charlotte, sa ai o purtare retinuta in publica in astfel de situatii. O purtare excesiv de prudenta iti poate aduce in schimb dezavantaje. Daca o femeie isi ascunde cu pricepere afectiunea fata de cel pe care il iubeste, pierde sansa de a-l atrage, iar faptul ca ceilalti nu au aflat nimic va fi o slaba consolare. Exista o doza considerabila de recunostinta ori vanitate in orice forma de atasament, si nu e recomandabil sa te lasi in voia lor. Putem incepe cu totii fara ajutor- o usoara preferinta e deja un lucru obisnuit. Putini sunt insa aceia dintre noi care au puterea de a se indragosti fara sa primeasca o incurajare. In noua cazuri din zece, s.ar cuveni ca o femeie sa arate mai multa afectiune decat simte."

"-Ah!Desigur, striga sustinatoarea luyi cu incredere, nimeni nu poate fi considerat cu adevarat desavrasit, daca nu depaseste cu mult calitattile intalnite in mod frecvent. O femeie trebuie sa aiba vaste cunostinte de muyzica, pictura, sa stie sa cante si sa danseze si sa cunoasca limbi straine, pentru a merita un asemenea atribut; in plus, ar trebui sa aiba un anumit in felul in care merge, in tonul vocii si in maniera de explimare, altminteri nu merita nici pe jumatate sa fie considerata astefl."

Lucruri foarte adevarate care sunt luate in seama prea putin.
atat am avut de zis pe ziua de azi:)

Chiar vreau!!!!

Chiar ca vreau un breton..eu chiar vreau...deci il vreau....inainte eram obisnuita sa primesc tot ce vroiam..eram cv de genu "fetita lu taticu"...da acum chiar vreau un breton..chiar il vreau...si il vreau azi..si nu o inteleg pe mama dc nu ma lasa...??inteleg..am un parr lung si drept si fin si ..in fine..da io vreu breton..chiar vreau....si atat....VREAU BRETON..chiar vreau!!!!!!!!!!!!!!!1

Stop/pauza

Am luat o pauza de la :
-plictiseala si am ales sa ma distrez din nou
-negru si am ales rozul[obsesia mea]
-de la ciocolata si mananc fructe
-iubit si ma dedic razbunarii
-fericire si am inceput sa imi plang de mila
-zambete si am inceput sa tin gura inchisa
-nervi si am inceput sa ma relaxez ascultand mai mult muzica
-...pauza de la mine

Ce-a mai ramas?

Spune-mi ce-a mai ramas in loc de suflet si cu ce pręt

Am pornit la drum,pur precum lumina
Un copil cu scantei in ochi.care nu stia ce-nseamna vina
Cautand iubirea si stima,si cum nu stiam sa lovesc
Viata m-a lovit prima Si am aflat ca,
Nu e prea rau sa fi om,sa fi prea om e crima
Si uite asa a picurat un pic de negru in esenta mea
Ptr ca ceilalt nu dadeau doi bani pe decenta mea
Si atunci mi-a spus”nu mai e loc teribil sunt in lume
Ne pierdem printre ace,fumuri si glume
Facute pe seama celor slabi,
Ne nastem sanatosi,
Si incercand sa ne vindecam ,devenim bolnavi
Vezi tu,viata-I o strada,slab luminata,plina de gropi,plina de blocuri,
Gata sa cada,ghici peste cine,
plina de focuri,Gata sa arda pe oricine,
Plina de ochi,gata sa vada orice slabiciune
Plina de prosti ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune,
Cat despre mine,nimic din tot ce misca,nu ma mai misca
Doar ura ma pisca,din cand in cand,
Facanduma sa strig ura si azi o sa ma infund in rest
Acelasi praf doar in alt vant,si nici eu nu mai sunt acelasi
Si nici nu mai stiu cine sunt


Spune-mi imnul de suflet..ce pana acum
Am incercat sa ma schimb numai am cum
m-am pierdut pe drum si vreau sa stiu
oare am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fiu??

iar cand totul era roz,
am spus viseaza,
mi-am pastrat imaginatia treaza
acum asta ma enerveaza
doare stiu ca arat fericit ,dar doar par
as vrea sa dispar .
in minte imi apar momentele cand
simtindu-ma singur pe pamant
am hotarat un suflet sa vand
crezand ca am altul
si astfel mi-am frant universul
si mi-a ramas doar pixul coala si versul
m-am compromis destul
ptr placeri de nimic
ptr hartii intr-un plic
ce mi-ar aduce un pic de fericire
dar mi-a adus doar o privire si amagire
si de iubire sunt satul ca orice amintire
lasand doar gol in interior
stand la un pol inferior celui normal
si ce-a ramas in loc de suflet
doar un destin fatal
si o umbra ce vine si trece
si umbla simtind o durere
si totusi ma doare
acum sunt toate neclare
orice costa problema minora acum e mare
ba e imensa de fapt si cu ce pręt?? nu stiu
dar stiu ca sunt apt sa judec totul in obiectiva
desi gandesc negativ in fum clar pozitiv
Veritasaga nu se asculta-se simte....[ce-a mai ramas]
ce-a mai ramas?
pentru mine nu a mai ramas nimic...ba mint..a mai ramas...a ramas ura, dorinta de razbunare, scarba, distanta, melancolia...a mai ramas un suflet sfaramat, negru, picurat cu sange...prietenii au plecat,nu au mai ramas,...frumusetea nu mi.a ramas pentru ca nu am avut.o niciodata.Nu mai stiu cine sunt,nu ma mai gasesc...imi place viata traita in minciuna,in acel bol de cristal ciobit in care intra vantul de la geamul deschis,bolul din care cioburile m.au mutilat...nu chipul...demnitatea,placerea,fericirea..si nu a ramas decat cicatricea...nu stiu ce vreau...vreau dor sa ma lasati in pace..toti...pot sa ridic semnul de intrebare?

Simple thoughts

"Momente dificile in viata oricarui copil"-uneori am impresia ca lucrurile astea inexplicabile[ptr mn] mi se pot intampla doar mie...dar nu e asa..sunt altii care au probleme chiar mai mari decat ale mele...dar ce sa faci..toti credem ca noi suntem cei mai importanti si ca noi suferim cel mai mult...
Mi.am acordat un timp de gandire...6 zile..nu m mai scris pe blog,nu am mai vb cu nimeni,am incercat sa nu ma mai implic.Singurul lucru...[sau au fost mai multe??]pe care l.am[le.am] realizat a fost ca nu ma mai intereseaza persoana lui...si ca asa cum a spus el eu nu vreau sa fiu cu el pentru ca il iubesc pana la cer si inapoi la patrat,ci doar fiindca nu il puteam avea,asta ma facea sa il doresc si mai mult si sa vreau sa fie al meu..si cand il aveam..ma plictiseam..si tot asa..si mie doar mi s.a parut ca il plac[iubesc impropriu spus ptr ca am doar 14 ani...nici pe aia]cand de fapt singurul lucru care imi placea la el era faptul ca nu il puteam avea...si cam asta am realizat..
a si ca "prietenii mei" mai "iubesc" la nebunie...si prieteni adevarati s.au dovedit doar cei la care nici nu ma ajteptam..prieteni adevarati..si cam asta am realizat...m.am hotarat sa incep sa scriu pe blog si despre cartile pe care le citesc ptr ca nu imi plashe sa scriu pe un caiet pe care oricum o sa il pierd sau o sa il arunc..scriu si oribil si imi este lene sa imi exprim sentimentele pe foaie..mai bn pe blog...pana la umra e jurnalu meu..asa ca see ya...

CE SE INTAMPLA???

intrebare:CE SE INTAMPLA CU MINE???????
raspuns:NU STIU...mai nou imi place sa imi provoc singura durere....[devin o masochista?????]
Nu ma mai recunosc...pur si simplu nu mai sunt eu...cel putin azi am facut un lucru neobisnuit pentru mine si pentru noua eu...am plans...dar am plans de .."fericire"????...da..in timp ce veneam de la meditatii mi.am propus sa imi acord 15 minute din viata mea spre a analiza primavara...azi a fost superb afara si am observat un lucru pe care in graba din viata mea nu am avut timp sa il observ...au inflorit copacii...ma plimbam prin parc,singura,si m.am asezat pe o banca destul de retrasa dar din care puteam sa observ absolut tot.
Am vazut cum toti se bucura de venirea primaverii,de ziua frumoasa de afara,de compania celui de langa el,companie pe care eu o am dar nu o simt.Priveam cerul albastru senin senin fara pata de nor,era acel albastru pe care doar cerul il putea arata si necopiabil,era...linistitor.Se potrivea perfect cu mireasma copacilor abia infloriti.M.am simtit linistita pentru 2 minute cat m.am pierdut complet in peisaj,am uitat de oamenii din jurul meu,de "prieteni",de parinti de scoala de absolut tot,si am ramas cu mine...ceea ce am descoperit nu a fost placut...am descoperit ca eu niciodata nu m.am bucurat de cadourile de Craciun...ci era doar starea...vai am primit ce am vrut..vai uite ce am primit...era concurenta cu colegii.."cine a primit mai mult si mai frumos",nu m.am bucurat de fiecare fulg de nea care cadea din cer,nu m.am bucurat de fiecare frunza aurie care cadea toamna,nu m.am bucurat de plimbarile in parc cu parintii in aprilie[pe care acum nu le mai am],nu m.am bucurat de primul mers pe role,nu m.am bucurat de prima nota buna iar acum nu mai am cum sa repet acele momente,dar nici sa le regret pentru ca este numai vina mea.
Nu o sa incerc sa ma schimb,pentru ca m.am schimbat prea mult,si nu mai ma cum sa devin acelasi copil de altadata care radea din inima,se bucura cand dadea un gol,se simtea mandra cand era laudata...acum sunt eu..adevarata eu...rad doar pentru aparente,un zambet stramb,ma las laudata doar pentru a le arata celorlalti ca pot foarte mult nu pentru ca mi.as dori acest lucru...
Gandesc altfel,singurul lucru la care ma gandesc de doua zile este cum sa ma razbun,cum sa calc in picioare exact um am fost si eu calcata in picioare,sa batjocoresc cum am fost batjocorita si sa strivesc viermii aia fara nici o mila.Pentru ca nici eu nu au avut mila cand m.au omorat,si au omorat ultima urma de bunatate si inocenta din inima mea,iar acum nu o mai pot invia...si vor suporta consecintele actelor lor de lasitate si idiotenie.
Acum,dupa o analiza cu mine...imi dau seama ce se intampla...se intampla ca...momentul meu se apropie..si o sa profit de el la maximum pentru a plati cu aceasi moneda celor care m.au omorat...si lista e lunga,pentru ca toti au actionat cu lasitate si au injunghiat pe la spate,si cum nu era suficient au rasucit cutitul in rana si dupa au pus sare pe rana...stiu ce se intampla...am murit...

Probleme in paradis

Da..parca viata se incapataneaza sa ma faca sa cred ca e o curva...cu fiecare minut care trece ma conving din ce in ce mai mult ca imi doresc sa imi bag ceva in toata lumea si in toata viata asta buna de nimic...
Am realizat cel putin in ultima saptamana ca de alti oameni sunt considerata "tarfa"...foarte dragutz...am mai realizat ca persoanele respective aveau o parere extrem de proasta despre mine...dar ca in fata mea se dadeau mai sfintisori...prima data cand mi.a venit ideea cu bloggul am hotarat ca nu o sa scriu ceva despre viata de la scoala ptr ca este un subiect banal...dar nu pot sa evit pentru ca scoala imi ocupa cel mai mult timp din viata mea[pana in mom asta]...si nu am cum sa trec indiferenta peste acest subiect...
Am mai realizat ca eu chiar am fost un nimic in viata lui si ca sa aud faptul "Pai stii ce mi.a zis Alex ca...stii io l.am intrebat si sa aud ca imbecilul a raspuns "..a fost chiar mirific..m.am simtit minunat...da...incerc sa fiu perfecta si sa nu fiu isterica dar voi cum ati reactiona daca ati auzi una ca asta...spre uimire si pentru mine...[m.am surprins pe mine...]nu am reactionat deloc violent,acele istericale,acele tipete,acele palme si pumni,injuraturi si alte manifestari vulgare au inceput sa se ascunda in ceata[nu au disparut de tot]....si am reactionat ca o persoana civilizata,matura,linistita mi.am vazut de viata...am pus acea masca a "indiferentei"...si cred ca am purtat masca foarte bine pentru ca toti au crezut ca mie chiar nu imi pasa...dar...de ce sa te minte pe tine...[vorbesc cu bloggul]...de ce sa te mint pe tine ca nu m.a interesat..cand de fapt vroiam sa urlu ca o descreierata,sa plang ,sa dau cu pumni si cu picioare sa ma duc la el si sa il dau cu capu' de toti peretii scolii...a fost orbil pentru ca nu puteam exterioriza acele sentimente care pe dinauntru erau pe punctul de a erupe...dar din nou masca a jucat rolul sau..si a fost "bine"...am parut "perfecta"
Am mai realizat ca nu am o relatie asa de excelenta cu mama mea [stiam asta dar nu vroiam sa recunosc]...
Am realizat ca nu intotdeauna sunt vazuta de cei din jur asa cum ma vad eu si ca numai eu sunt de vina pentru imaginea pe care o au ceilalti despre mine
Am mai realizat ca incercarea de a fi perfecta este inutila si ca atat timp cat o sa traiesc in tara asta inconjurata de aceste persoane o sa imi fie foarte greu sa ma schimb...cel putin pe moment...
Am mai realizat ca nu trebuia sa scriu aceasta postare dar nu mai puteam sa rezist..si stiu ca pare banal dar poate peste o luna nu o sa mai scriu despre durerea mea ca m.a parasit...si poate o sa scriu ca traiesc o noua...poveste...si poate peste 2 luni o sa vreau sa imi tai venele[glumeam]..si tot asa..dar este un jurnal..si datoria lui este sa suporte toate prostiile pe care le scriu eu si pe care le traiesc..si sa ma asculte...asa ca...
nu mai zic nimic

Vizes la stele rotunde

Postarea fara rost:|...chiar vroiam sa pun ceva azi pe blog dar nu aveam idee ce....si hopa...trinc..vine ideea....de fapt ideile ptr ca au inceput a ma asalteze...asa ca am ales prima idee...la ce visez eu...toti visam la ceva:fetele la a fi printese...[eu nu vreau sa fiu printesa NICIODATA],baietii la faima,mamele la copii cuminti;)),tati la multe meciuri de fotbal,diriga sa fim mai cuminti si multe alte vise mai mult sau mai putin realizabile...eu cel putin cred ca undele mele vise nu sunt deloc greu de inteplinit...spre exemplu eu visez la ...

-nemurirea sufletului in ora da franceza
-picioare perfecte[chiar daca crinu imi zice "picioare frumoase":)):)):))e patetic:)) si suna oribil..ma face sa ma simt bine]
-campie verde plina cu papadii intr.o zi de vara
-sa ma sarut in ploaie
-visez sa visez ca visez
-sa ma uit la un televizor case se uita la un televizor in care personajele se uita la televizor
-o inimioara fara cusaturi si rupturi si reparari inutile
-o viata roz
-fara scoala
-sa am aripi si sa ma duc acolo sus mai repede
-sa mor linistita
-blogg cu multe comentarii:))
-sa ma cheme "emanuela"
-[stiu ca suna stupid si ca am doar 14 ani dar....]sa am o fata si un baiat
-sa nu mai plang dupa prosti si dobitoci
-natura curata
-eu mai frumoasa
-ca traiesc
-libertate
-stele fara colturi
-sa traiesc fara tine
-sa nu afli niciodata ce ascunde inima mea
-sa se stearga amintirile
-sa arda pozele
-sa nu mai regret cuvinte si fapte
-la dragoste jurata sincer
-sa fiu doar eu in viata ta si sa nu fiu doar o alta
-sa ma rog din suflet si mereu nu doar cand am nevoie
-sa nu mai fiu dezamagita
-sa lupt mereu pana la capat
-sa nu mai imi pese de absolut orice
-sa uit tot ce m.a facut sa vars lacrimi reci
-sa nu mai fie cearta si impacare o rutina
-sa nu te mai astept
-sa nu mai fie viata asa de banala si de curva
-sa vina mai repede sufletul cald ce il astept asa de mult
-sa fiu mereu aceeasi cand totul m.a marcat si m.a schimbat
-sa nu mai zambesc
-sa te ating pentru ultima oara,sa iti spun din nou,pentru ultima oara acele vorbe dulci la ureche
-sa nu ma uiti vreodata chiar daca stiu ca ai uitat iubirea ce ti.am purtat.o
-la...noi doi....

Cine urmeaza?

CE voi scrie acum m.a marcat profund si cred ca voi ramane cu amintirea atsa toata viata...acum 10 minute am vazut Destinatie Finala 1...
A fost..si oribil,si palpitant...in primul rand mi s.a parut oribil ptr ca...mie imi plac filmele hrror,thriller mai sadice si mai cu sange...dar..asta m.a mijcat mai moolt...
Nu stiu cati dintre voi ati avut [ne]placerea de a il vedea,dar vi.l recomant...nu o sa vi.l povestesc ptr ca eu ma pierd pe parcurs cu detalii...dar o sa va zic esentialul...un baiat pleaca cu colegii la paris,are o viziune cum ca avionul explodeaza,el coboara cu inca cativa colegi si una dintre profesoare,iar dupa decolare totul se intampla cum a visat.Se descopera din ce cauza s.a intamplat si apare o schita in ordinea in care trebuiau ei sa moara:un baiat,o fata,profesoara,2 colegi,el si prietena lui...de aici incepe actiunea,el presimte si stie cine urmeaza,si ii scapa pe 2 dintre ei...oricum in final raman in viata decat el,prietena lui si inca un baiat care a scapat de moarte prin moartea altuia...
Ce am inteles...ca daia am facut postarea asta..nu sa va povestesc un film...au fost nijte replici uluitoare din care am inteles ca moartea are cate un plan pentru fiecare dintre noi,iar noi prin fiecare gest sau fiecare cuvant sau orice pas facem,putem declansa planul mortii noastre,spre exemplu de la o cana de ceai poti muri...[asta e alta poveste].
Nu suntem nemuritori,dar ii putem salva pe altii,dar si noua ne vine randul,iar daca planul nu a reusit de prima data ,din diverse cauze,a doua oara moartea sigur nu da gres...sau poate...
Sa vorbim mai mult despre planul mortii....nu stiu cum sa exprim ce vreau sa spun...vreau sa spun ca planul mortii in sine...off....deci eu vad moarte in mai multe feluri"neasteptata,calma,dureroasa,chinuitoare,prelungita...depinde de caz,dar,tu poti incerca sa schimbi planul mortii,dar nu vei stii daca ai reusit...Moartea e cu tine la fiecare pas,te urmareste si iti stie fiecare miscare ce urmeaza sa faci,pentru ca planul mortii tale "este scris in stele"[sa vorbesc si eu epic]...moartea poate da gres o data,dar nu de doua ori..
Poate nu am fost explicita,si nu am fost,vroiam sa exprim mult mai multe...dar poate cand o sa descopar cu adevarat ce vroiam sa spun o sa revin...dar pana atunci...Cine urmeaza?

BONUS:[am gasit pe net povestea,o descrie foarte bine..ptr cn intelege bn engleza:D]

Alex and his class are going on a trip to Paris. Just before the plane takes off, he has a vision that the plane he is on is going to explode, killing everyone on board. He then starts a commotion trying to make everyone get off the plane. He manages to convince a few people to get off, but most people don't believe him and stay on board. Shortly after take off the plane explodes, like in his vision.

Afterwards, the survivors of the crash start to die mysteriously. Alex soon realizes that they cheated death, and death has come back to kill them. His only choice is to team up with the other survivors as they try to cheat death. First dies his best friend, Tod after Death strangles him. He talks to Clear about how they cheated death when Carter and his girlfriend, Terry. When Carter is about to have a fight with Alex, Terry tells him she can't handle this kind of behaviour and tells him to "drop fucking dead". Shortly after she is hit by a bus and blood sprays all over Alex's face.

Alex heads home and tries to figure out death's pattern. He realizes that they are dying in the order they would have on board Flight 180. Using a seat chart of the plane, he figures that Mrs. Lewton is next. However, he is unable to save her and Mrs. Lewton is promptly killed after being stabbed and burned. The house explodes due to the gas being turned on. Billy Hitchcock also witnesses this as he is riding his bike. Now with the knowledge of Death's design, Alex and Billy meet up with Clear and Carter. Carter then goes insane (possibly from Terry's death) and parks in the middle of a train track. With the train bearing down, Alex, Clear and Billy manage to escape the car. Alex convinces Carter to get out, however when he tries to, Death locks the car. Alex realises that Carter is next, according to the seating plan of the survivors on the plane. He still tries to save him and eventually does just before the train collides with the car. As the group ponder who is next to die, Billy starts to fight over Carter's fate. As he turns around, a piece of metal from Carter's destroyed car is flicked by the train and decapitates Billy.

Alex realises that because he had prevented Carter's death, it skipped him and went on to the next person, Billy. According to the seat map, Alex would be after Billy making him next on the list. He then secludes himself from anyone, barricading a cabin to protect him from Death. It isn't until later, while he is making a fire, he notices an error. He remembers the two women who asked him to move so they can sit together. Since he moved, he would've been sitting next to Tod, making him sixth to die. But since he didn't move, that placed his seat behind Clear and after her on the list. (error: Alex's design should've been right. He didn't move since he had the premonition. He should've still been sixth).

Clear arrives back at her house and that's when Death starts trying to kill her. Alex arrives and saves from a hanging wire by sacrificing himself. He gets electrocuted by still survives. Six months later, Alex, Clear and Carter are in Paris. They take a moment to remember all those who died of Death's actions. Alex still can't get out of his mind why Death didn't kill any of them. He knows that he didn't die when he pulled the burning wire from Clear's car and that no one saved him. As he thinks, he notices several signs of Death nearby. He tries to leave, to protect Carter and Clear.

As he is walking across the road, a bus appears and Carter saves him in the nick of time. Alex realises Death had come back for them as he was intended to die. He reveals this to Carter and Carter asks who's next. Since Carted saved Alex, it skips him and goes back to Carter. The billboard that was detached from a brick comes swinging towards Carter. Just when Carter is about to die, the film ends.

alone...again

am ajuns din nou in acele momente in care ma simt singura...trebuie sa recunosc ca trecuse aproape o saptamana de cand nu am mai avut acest sentiment...era bine...poate stabilisem un record,pentru ca deja trecusera 6 zile de cand ma simteam...bine?!
dar s.a stricat tot...aseara a fost frumos...strada ,eu,prietenii si sticla de red bull[tigara a lipsit cu desavarsire pentru prima data]...si m.am simti..."fericita"[?????]...era bine...dar m.am trezit acum,la aproape 20 de ore si realizez ca sunt din nou singura,ca l.am pierdut si ca poate de data asta nu o sa se mai intoarca,si sigur de data asta nu se mai intoarce...pentru ca ar fi pentru a 3.a oara...si o persoana iarta o data,de doua ori,de trei..dar deja de patru ori sa greseaza cum am facut eu este prea mult...
Si stiu ca este doar vina mea si sunt singura responsabila pentru singuratatea mea,pentru ca nu sunt prefect,si incerc sa fiu si stiu ca acest sentiment prezent acum...se datoreaza faptului ca eu incerc sa fiu ...perfecta,si nu imi iese,pentru ca zilnic exista o bataie cu mine insami...vreau sa fiu fericita si vreau sa fiu perfecta si in acelasi timp nu vreau sa mai fiu "fericita"[in sensul ca nu mai vreau sa rad,sa alerg,sa vorbesc,nici macar sa zambesc,sa schitez un zambet...]...si mereu castiga fericirea...si eu nu vreau sa castige,pentru ca uneori daca eu sunt fericita altcineva e trist,si regret..sunt fericita pe moment dupa care in secunda noi ma dau cu capul de pereti,plang si sunt...singura din nou.
Intunericul e mereu prezent ca o umbra care sta ascuns si asteapta momentul potrivit in care sa acapareze lumina si sa ma domine total,sa faca orice raza de speranta,fericire,iubire sa dispara,si uneori sunt sigura ca ar fi mai bine asa,ca intunericul sa ma stapaneasca mereu,sa ma detina,sa nu mai zambesc,sa am puterea sa ignor,sa am puterea sa nu ma mai gandesc la ce a fost si sa ma gandesc numai la viitor fara sa traiesc prezentul pentru ca mereu prezentul este nesatisfacator,poate mai nesatisfacator ca trecutul,macar cand ma gandesc la viitor pot sa visez...sa visez ca sunt pe soare,sa visez ca am o inima,sa visez la nemurirea sufeltului,sa visez la fericire,sa visez ca...nu sunt singura...singuratate provocata de mine...

Barbat,femeie...cum e mai bine?

Tot aud "razboiul dintre sexe"...e mai bine sa fi barbat,ba nu e mai bine sa fi femeie...pana la urma cum e mai bine sa fi?

e bine sa fi femeie pentru ca:
1.nu este dedatoria noastra sa ne invitam partenerul la intalnire.Dar putem refuza oricand invitatia daca nu ne convine...
2.Nu avem niciodata erectie in timpul unei intalniri de afaceri sau a unei sedinte importante.
3.Suntem primele salvate de pe un vapor care se scufunda
4.Chiar daca fermoarul de la pantaloni se deschide prea repede,nu riscam sa plecam de acasa fara ei.
5.Nu ne este ranit orgoliul daca nu suntem laudate la maxim dupa prima noapte petrecuta cu un nou partener.
6.Statisticile arata ca barbatii sunt mai putini decat noi.Asta inseamna ca suntem destul de capabile sa ne descurcam mereu si singure.
7.Daca nu avem chef sa ne epilam,imbracam niste pantaloni lungi.
8.O prajitura de ciocolata si nuga plus un DVD cu "Sex and the City" sunt suficiente pentru o zi perfecta.
9.Conform statisticilor,femeile traiesc in medie mai mult decat barbatii.
10.Nu suntem lase:daca ne speriem cand ne uitam la un film de groaza,tipam cat putem de tae,fara probleme.
11.Barbatii sunt convinsi ca sunt mult mai puternici decat noi si mult mai rezistenti la orice fel de durere.Dar atunci de ce plang asemenea unor copii la cea mai mica durere si eu mereu nevoie de sprijinul nostru?
12.Dupa o zi istovitoare de munca,Orice femeie se relaxeaza petrecand doua ore in cada cu spuma aromata.
13.Nu ne simtim inferioare cand barbatul nostru castiga ceva.
14.Putem glumi cu un barbat fara sa ne gandim la sex.
15.Din fericire pentru noi,nu ne creste niciodata par in nas[:))]
16.Doua cuvinte:Johnny Depp.
17.Putem merge cate doua la toaleta,dar fara sa stam imreuna in aceasi incapere.
18.Noi avem mereu dreptate(chiar atunci cand stim foarte bine ca lucrurile stau cu totul altfel).
19.Stim intotdeauna ca este loc de mai bine.
20.Putem primi orice dorim numai parand suparate sau varsand o lacrima.



Acum niste argumente pentru care chiar merita sa fi barbat:
1.Poti manca o banana fara sa se uite cineva ciudat la tine.
2.Nu e obligatoriu sa te pensezi,epilezi,vopsesti in fiecare luna.
3.Poti sa iti scoti chilotii din din ... fara ca cineva sa se uite macar ciudat la tine.
4.Poti injura fara sa fi considerata vulgara/needucata/nesimtita.
5.Poti sa mergi pe strada fara tricou in zilele toride.
..si o sa mai scriu daca mai imi vin idei despre cum e mai marfa sa fi..totusi..consider ca viata de barbat este mult mai usoara decat cea a unei femei deoarece femeia este inselata,plange cand este inselata,mereu emotiva,mereu trebuie sa dea explicatii si uneori nu etse crezuta iar barbatul nu da explicatii si cand le de este neaparat necesar sa fie crezut chiar daca nu e adevarat ce spune,daca este inselat imediat se consoleaza facand o plimbare seara pe la "domnisoare"...

Tu cum crezi ca e mai bine?

Dezamagirea...

Tu erai persoana de la care nu ma asteptam...dar ca de fiecare data m.am inselat...
De ce oare credeam ca esti diferit si ca apreciezi ceva la mine?Ceva ce eu nu aveam...frumustea...
Am crezut ca simteai ceva..simteai doar scarba de a sta cu mine..stiu ca e dur pentru ureche...dar e si mai dur pentru mine pentru ca stiu ca e 100% adevarat...simteai o scarba cand trebuia sa ma atingi,simteai scarba cand trebuia sa ma saruti....
Altfel nu se explica cum de s.a intamplat asa ceva,nu e explica cum de ai putut sa iti bati joc de mine in halul in care ai facut.o...cum de ai facut.o??

...Nu imi vedea sa cred,credeam ca e imposibil,nu aveai cum sa faci asta..nu TU..dar era adevarat,dureros dar adevarat...prea adevarat si prea dureros...TU,care erai singura persoana fata de care nu simtisem dezamagirea decat de cateva ori fata de alte persoane care ma dezamageau la fiecare cuvant si fiecare fapta.Erai diferit...
Dar poate ca nu sunt asa de afectata,poate nu sunt afectata de faptul ca s.a terminat ci sunt afectata de faptul ca nu am putut sa iti prind palma aia cand am avut momentul.si stau si ma intreb cum de am ratat..si daca ti.o prindeam sigur iti intorceam capu la spate...dar nu a fost sa fie..si TU,indiferent,ai tacut,fara nici o explicatie,si ca un cinic dupa cateva momente tot ma mai considerai "prietena ta"...imi bag pula in tine...CUM PLM AI PUTUt???
De 2 ori m.ai mintit,de 2 ori m.ai umilit,de 2 ori ai ras pe la spate ,2 doua ori te.am iertat..dar nu si a 3.a oara...:))niciodata...si niciodata nu o sa ma mai uit la tine cum ma uitam inainte,cu prietenie..nici macar cu amicitie..o sa ma uit cu mila,cu scarba,cu o dorinta de a.ti spune ca daca ai scapat de mine e bine...dar daca ai facut.o pentru ea...E GRAV:)):)):)):))...
Ultimul lucru la postarea asta care e fara rost pentru ca si existenta ta pe pamant e fara rost si rolul tau in viata mea e fara rost...este faptul ca m.ai dezamagit si puteai sa imi spui....iti multumesc pentru ca te.ai carat din curva numita viata...

Fuck you!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Pentru inceput vreau sa scuzati cuvintele urate...

Crezi ca imi pasa?CRezi ca imi pasa de ce zici tu?Ma pish pe tine si pe vorbele tale.Crezi ca tu esti perfect si ca ai dreptul sa critici?Te crezi perfect si superior ...stii ca de fapt esti un nimic??esti mai prost decat mine,mai imperfect si mai inferior...si TU meriti sa fi criticat...NU MA INTERESEAZA....nu ma pasa deloc de ce zici tu...
Niciodata nu am inteles persoanele care comenteaza....????Care e problema voastra pana la urma?Luati.va o caseta si inregistrati.va daca nu aveti cu cine vorbii...personal ma pish pe tine si mi se rupe mie ceva de tine si de ce zici tu..nu imi pasa de ce spui tu pentru ca:
1.Esti cu mult inferior mie din moment ce ma critici
2.Esti un nimic
3.Asta sunt ...
4.Sunt constienta de defectele mele..dar si de calitatile mele...deci...fuck you..
5.SI daca am defecte ce???Tu esti perfect[a]??? [...NU CRED]..
6.Esti ipocrit[a]....


Stiind ca nu imi pasa..ce zici??vrei sa ma critici?

ltl secret...little,very little...

Sigur toti avem "mici " secrete...eu mai mici secrete dar care sunt numeroase...o sa sune cam a nebunie si a balaceanca da...asta's eu...

1.nu port tanga decat cand am fusta sau pantaloni foarte stramti...[nu.i suport:))..prefer boxeri:)) ]
2.am un prieten imaginar
3.vorbesc cu veioza mea si ea ma si contrazice
4.Teddy ma injura
5.sunt obsedata sa aprind si sa sting lumina
6.ma cert cu reflexia mea din oglinda
7.vorbesc cu mine si imi si dau raspunsuri
8.cand sunt nervoaza dansez si cant ca o descreerata prin casa pana reusesc sa trezesc fiecare persoana care ar putea dormii in cartier
9.imi place sa mint
10.vara cand ma duc la bunici vorbesc cu gainile si le fac baie
11.plang din orice:((:((absolut orice
12.am muls o vaca ^_^
13.ma cert cu mine in fiecare minut si uneori se intampla in metrou...si cu voce tare
14.mananc drojdie O_o si carofi cruzi O_O...

Be happy!Be you

*dormi cat poti de mult

*incrunta.te cand te superi

*citeste cartile care.ti plac

*joaca.te cu lucruri simple

*fa orice vrei atunci cand iti vine ^_^

*cautza afectiunea atunci cand ai nevoie de ea

*fii serios[a] din cand in cand

*uita de dieta

*arata cateodata ca.ti pasa

*infurie.te din timp in timp

*dar peste toate fi fericit[a],indiferent care sunt provocarile carora trebuie sa le faci fata..ele au menirea de a.ti arata cat de puternic[a] esti cand iti pui mintea sa le infrangi

....si...cand te plictisesti....

.....schimba.ti look.ul

Why?

De ce plangem?pentru ca suntem tristi/fericiti.
De ce dormim?pentru ca ne e somn
De ce suferim?pentru ca face parte din viata
De ce mancam?de foame
De ce bem apa?ca sa nu murim
De ce fumam?pentru ca e o placere
De ce bem?pentru a uita
De ce iubim?pentru a suferi
De ce mergem la scoala?pentru a stii sa citim cartile preferate si pentru a scrie scrisori de dragoste
De ce radem?pentru ca cineva a facut o gluma
De ce ne plictisim?pentru ca nu avem ce face
De ce trece timpul?pentru ca nu sta pe loc
De ce ne dorim mai mult si mai mult?pentru ca suntem calici
De ce vrem totul pentru noi?pentru ca suntem egoisti
De ce nu vorbim?pentru ca ne e lene sa descidem gura
De ce bem cafea?pentru ca nu bem ceai care e mai sanatos
De ce ne plac chipsurile?pentru ca au chimicale
De ce sunt obsedata de ciocolata?pentru ca vreau sa ma ingras...[O_o]
De ce stam pe mess?pentru ca nu mai cititm
De ce ii facem pe ceilalti sa sufere?pentru ca e amuzant
De ce ne place sa fumam in statia de metrou la 3 dimineata?pentru ca e interzis
De ce ne dam cu balsam de buze?pentru ca se crapa
De ce ne place zapada?pentru ca e alba[anumite cazuri ^_^]
De ce pun atatea intrebari???

Am uitat...

Am uitat cand ma culcam de la 9 pentru ca ma trezeam la 6 sa ma duc la scoala.
Am uitat cand alergam pe campie la tara in vacanta mare.
Am uitat ca nu imi placea sa mananc.
Am uitat cum e sa asculti ploaia.
Am uitat sa simt.
Am uitat sa rad uitandu.ma la Tom si Jerry.
Am uitat de bunici.
Am uitat plimbarile de seara cu parintii in parc.
Am uitat sa ascult mizica la radio.
Am uitat sa simt Craciunul.
Am uitat sa ma bucur de ninsoare.
Am uitat sa suflu in puful papadiilor.
Am uitat sa ma bucur de hainele noi.
Am uitat sa ii spun mamei ca e cea mai buna.
Am uitat gustul mancarurilor bunicii gatite la plita sobei.
Am uitat sa imi iubesc bunicii si sa le fac clipele frumoase.
Am uitat sa ma dau in leagan.
Am uitat sa mananc negresa facuta de vecina.
Am uitat sa ma plimb cu bicicleta.
Am uitat cum e sa ai vanatai de la role.
Am uitat prima zi de scoala.
Am uitat prima mea nota proasta.
Am uitat sa scriu in jurnal.
Am uitat sa port dres.
Am uitat sa ma bucur de nimicurile vietii.




tu iti amintesti?

AripiFrante

Uitandu.ma la viata ce a fost mi.am dat seama ca totul a fost fara rost...plangand incet si suspinand intorc capu inainte spre ceea ce va urma si vad ca totul e de prisos..putin cate putin picioarele mi se inmoaie si ma gandesc oare de ce exist?acest rasp candva poate il aveam...dar...rand pe rand tot ce iubeste se duce...unu cate unu te parasesc...fiecare pleaca in diverse locuri...unu moare...altu te lasa ca cica nu meriti...dar fiecare rupe cate o bucatica din tine...si fara sa isi dea seama te lasa fara rost....incet incet simti cum moartea te cuprinde si iti doresti sa vina cat mai repede....de suferinte si dureri sa scapi ai da orice...dar nui usor sa scapi de ele...mici lacrimi fantomatice pe fata ti se scurg si realizezi ca esti un zomby mergator...mort pe dinauntru viu pe dinafara,,,un cadavru mergator...te impiedici ..cazi jos...te gandesti sa ma ridic?sau sa raman jos?te ridici mai mergi putin si cazi iar...te gandesti sa ma ridic?si tot asa...pana cand simti ca nu mai ai forta sa umbli fara rost..atunci incet incet te intinzi pe jos cu lacrimile printre gene iti zici chiar nu mai are rost...inchizi ochii intunericul te cuprinde incet incet toate greutatile te parasesc..in departare o lumina...sau intuneric...sau ce o fi...dar stii ca ai lasat in urma tot ceea ce in viata te-a distrus si te-au dezamagit...privesti incet in urma in departari de sus(de jos) zambind incet iti zici multumesc doamne ca mai scapat de toate suferintele....incepi sa razi plangand incet stiind ca viata tia fost fara rost..incepi sa razi mai tare...si bufnindute plansu te intrebi...ce am lasat in urma?si amarat de tot cobori capu jos si oftezi si iti zici nimic ai trait de prisos...adio viata adio sansa de a fi iubit adio sansa de a fi fericit....adio tot adio eu...adio toti adio..
nu mai vreau sa traiesc in aceasta lume, nu mai pot,nu mai suport sunt de mult timp aici si am fost prea ranita as vrea sa fi aici alturi de mine simpla ta prezenta m ar fcae sa fiu fericita cu toate ca acest lucru a fost ucis de mult l.as putea avea dacai fi aici langa mine as simti altfel poate as rezista mai mult si nu as innebuni ,cand plangi as vrea sa fi aici cand tipi as vrea sa.ti spun ce am simtit as vrea sa te am ,am incercat sa fac sa nu doara atat dar este imposibil a fost prea mult, prea tare ,mi. ai frant aripile ,nu pot zambi pt ca as minti ,incerc sa zambesc dar nu pot decat cu buze strambe ar fi usor de iertat dar nu in aceasta lume....nici lacrimi nu mai am ,nici inima nu mai pot darui ,as vrea sa stiu ce ai crezut tu atunci cand m.ai facut sa sufar ,oricum nu cred ca mai conteaza probabil ca nu sa treaca niciodata dar....poate ma pot abisnui si...candva o sa fie altfel daca lumea nu va mai fi atat de cruda...

Iubeste Natura

Nimanui nu mai pasa de natura in ziua de azi,toti cred ca nu conteaza sa arunci o hartie de la guma pe jos pentru ca e prea mica,sau ca nu conteaza daca arunci tigarea pe jos ca e prea mica,si fumul care inca mai iese din ea nu are cum sa polueze prea mult.GRESIT!
Si ce sa mai zic de cutiile de aluminu,sticle de Pepsi[nu fac reclama],ambalaje de la tot felul de produse....eu cel putin am fost invatata de mica sa nu arunc hartii pe strada,in primul rand ca nu este deloc frumos si civilizat[si noi ne mai consideram oameni dar nu avem respect de sine] si in al doilea rand pentru ca noua si copiilor nostrii facem viata mai grea.
Cand aveam 9-10 ani,eram cu Piticu meu pe strada si mancam ingehtata,si am aruncat ambalajul pe jos,si atunci mi.am primit o smotoceala buna buna de tot si am fost pusa de fata cu toata lumea de pe strada sa ma intorc si sa iau ambalajul de pe jos...si de atunci m.am invatat minte si nu am mai aruncat nimic pe jos.
Ma enerveaza ca sunt persoane care se implica in tot felul de proiecte ecologice,campanii anti-poluare si tot felul de campanii de mediu,si cand sunt in societate sau la scoala sau oricunde arunca cu nerusinare hartiile pe jos.
Sa ma dau si eu mare acum ca asa e omul,eu cu colegutza mea Ana am facut amandoua un proiect ecologic...si...ghici..am luat premiul I si nu numai ca am lipit cateva poze pe un carton A1 si am tinut un discurs despre ce trebuie si ce nu trebuie facut pentru a proteja Planeta Albastra..ci pentru ca ne.a pasat..nu spun ca celorlalti colegi nu le pasa sau nu le.a pasat..dar la noi s.a simtit revolta fata de acele persoane...si o sa plantam un copac ...sau mai multi....ne ajuti sa plantam un pom?"NU ESTI OM DACA NU PLANTEZI UN POM"[by Traian]...

Vorbe

Vorbele sunt felul prin care omul isi exprima sentimentele.
Mereu aruncam cu vorbe in stanga si in dreapta.....fara sa ne gandim ce spunem si fara sa realizam ce inseamna si ce efect au...
Uneori,unele vorbe dor,mai ales cand sunt spuse cu intentie...si eu spun unele cuvinte fara sa gandesc inainte,si jignesc,ranesc si imi dau seama de asta abia dupa ce spun,si gresesc foarte mult.
Dar sunt si vorbe frumoase...spre ex eu spun mereu vecinilor de la bloc "buna ziua"/"buna dimineata"/"buna seara"..si unii barbati care sunt respectuosi imi spun "sarut mana".....si ma face sa ma simt...nu's cum....special...nu ma simt un copil...si masimt respectata...
sunt si vorbele de iubire...care sunt dragutza..nu vreau sa dezamagesc dar nu o sa vorbesc despre ele...
Sunt vorbele de prietenie...imi plac cel mai mult....da nu prea le folosesc...dar imi place cand cineva imi spune ca se bazeaza pe mine si are incredere in mine...si mereu fac tot posibilul sa nu dezamagesc...
Cel mai bine e sa nu te abtii sa vorbesti,dar cand ai ceva de spus si si stii ca acest lucru il va deranja pe celalalt,incearca sa o faci intr.o maniera eleganta prin care sa ranesti cat mai putin.


sunt vorbe si vorbe,feluri si feluri...voi ganditi cand le spuneti?