nici nu mai stiu ce sa mai zic..se intampla atatea lucruri in viata mea de zi cu zi, atat de repede, incat uneori am senzatia ca ea trece pe langa mine fara macar sa imi dea un semn ca e acolo...ca trebuie sa o asist, sa o simt, cu bune si cu rele, fara sa ma plang de ea si fara sa ma lamentez ca e a mea. Asa cum e, trebuie sa o traiesc, fara "ce viata am", "nu mai pot"... pentru ca poate , sigur, asta nu e nimic... si chestiile banale "e cel mai rau lucru care mi se putea intampla", e de fapt "lucrul dupa care poate urma ceva mai rau", momentul acela in care totul se darama, capul explodeaza si zeci de neuroni se distrug.
Am probleme..recunosc... nu sunt ok... din nou..sau oare eu credeam ca am fost ok vreodata?cel putin nimeni nu ma considera ok..toti ma considera o ciudata...poate sunt o ciudata... si ei sunt... dar nu se vad, eu recunosc, dar nu imi place...si niciodata..mereu cand am spus ca ma schimb nu am putut... si mereu... de cand ma stiu sunt aceasi.... fara sa schimb macar un singur lucru la mine... minuscul si neinsemnat care poate insemna inceputul unei noi persoane...
Vreau sa fiu altfel..chiar vreau...
vroiam sa scriu o groaza de lucruri care mi s.au intamplat zilele astea...dar parca mereu totul e in zadar... cand ma uit si analizez tot ce s.a intamplat in zilele anterioare imi dau seama ca am fost banala..si copila..si ridicola... absurda...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu