scriu lucruri pe care ar trebui sa le scrie poetii - poetii indragostiti pentu muzele lor. ale caror bucle atarna jucaus peste sanii lor mici. muze cu buze rosii si pline. cu pielea alba fina ca matasea. muze care te ademenesc fara sa scoata un cuvant - care te invaluie si te innebunesc.
tu esti muza mea - si nu ma pot abtine sa nu-ti descriu profilul perfect, firea increzatoare, sfidatoare chiar si timbrul vocii care ma conduce spre neant. ca orice muza... vei duce totul la pierzanie.

O vad pe mama cum plange, si pe tata pe care nu-l stiu.
Plange trecutul, prezentul si viitorul.
Plange si el si plang toti.
Dar ei nu stiu ca timpul trece, si sterge tot.
Vreau sa le spun sa nu mai planga, dar nu ma aud
Nu ma vad.

Ma vad pe mine - cu buzele-mi drepte si ochii acoperiti de roseata dobandita de la atata sare. N-am mai fost niciodata atat de... linistita si... frumoasa.
Ca si cum valul mortii mi-ar fi sters toate greselile, toate rautatile. Ca si cum Doamna cu Coasa ar fi luat cu ea nu numai suflarea-mi, ci si tristetea de pe chipul meu.
Ochii nu ii vad, caci sunt inchisi. Au obosit si ploapele... saracele. Dar daca i-as vedea, daca ar fi deschisi, sigur ar plange.

El si-a amintit... si mi-a adus trandafiri rosii. Dar nu a stiut niciodata de ce imi plac. Pentru ca el e rosu. Si inima mea e rosie. El e inima mea. Si acum numai bate.

Mama stie. Trandafirul rosu, copacul de la gat si rochia alba. Stie ca asa vreau sa fiu pentru totdeauna.

Am fost doar o alta femeie in viata ta.
Ironic e ca tu nu ai fost deloc "doar" un altul.
O stii... si nu iti pasa.

cine a comparat iubirea cu un trandafir rosu a stiut ce spune.
superb, pasional, dulce, maiestuos dar presarat cu spini si greu de ignorat.
iubirea nu e lapte si miere.
e cianura in ciocolata.

uite cum facem
eu iti arat, tu te uiti
eu iti spun, tu asculti
imi vorbesti, te urmaresc
ma atingi, tresar
te sarut, imi raspunzi
ma certi, te iubesc
te iubesc
si tu.

inocenta
era ce aveam eu mai de pret. si nici macar asta nu ai putut sa-mi lasi. e singura de care imi este dor.
inocenta dresului gros, a faptului ca ma bucuram la copii, ca imi placeau buclele in parul meu si nu stiam ce inseamna sa suferi.
din plamanii tai au iesit cuvintele astea "erai floarea mea... si eu te-am ofilit, incet incet". s-au oprit pe limba dar eu le-am auzit. iti pare rau.
tu nu esti om de cuvinte multe, spui o data si atat. dar eu ti-am citit regretul. ca m-ai schimbat. si ca mi-ai furat inocenta. te scuzi acuzandu-ma. nu ma intereseaza.

stii de ce? pentru ca nu mai am inocenta.

M-ai intrebat daca te mai iubesc... poate o mai fac, cu siguranta inca te iubesc... dar ea pateaza tot ce e frumos in tine - ea te-a murdarit, cum poate si el m-a murdarit pe mine.

el poate sa fie langa mine….. dar tu esti in inima mea. dar asta nu o sa recunosc in fata nimanui. nu o sa stie nimeni, cu atat mai putin tu. o sa zambesc si o sa ma consolez. pentru ca stiu ca eu nu sunt pentru tine, sau tu nu esti pentru mine, chiar daca eram unul pentru celalalt.
mi-a spus ca o sa ma faca sa il iubesc de o mie de ori mai mult decat te-am iubit pe tine. ca o sa ma faca sa te uit. ca o sa fie langa mine. poate o sa fie langa mine. dar niciodata in mine, acolo unde esti tu. sa te uit? cum oare? sa il iubesc mai mult? atat de mult? nu stiu.
o sa fie iubiri… multe. or sa vina peste si or sa fie altii care o sa-mi linga ranile deschise… dar doar atat.
si tu, desi nu o sa stii asta niciodata pentru ca o sa neg la infinit, tu o sa fii mereu primul si singurul care a ajuns pana acolo. singurul care ma stie la perfectie, singurul care in ciuda tuturor lucrurilor pe care mi le-a facut..e primul in viata mea.
si tu nu o sa stii lucrurile astea – in veci. nu o sa te mai las sa ma cunosti. desi esti singurul care stie cine sunt.
o sa ma faci mereu sa tresar. mereu.

Nu mai incerc iubitule, pentru ca toate incercarile au fost in zadar
Si nu mai plang, pentru ca lacrimile mele au curs in van
Si pentru fiecare durere a mea, nu-ti doresc alta tie
Ci-ti doresc doar bucurie.

Nu o sa te uit vreodata

Ochii mei
Urechile mele
Mainile
Fata mea
Buzele
Inima
Si sufletul
isi amintesc de tine.

"Te iubesc din talpi pana in cap. Esti perfecta."

cum sa nu-ti iubesc sufletul? cum?

Grivie a fost foarte draguta si mi-a dat 3 premii, care au insorit ziua asta mohorata de sfarsit de august. Nu pot decat sa ii multumesc, ma face sa cred ca nu scriu degeaba ce scriu aici^_^.

O sa ii inapoiez si eu premiul, pentru ca il merita
de altfel il merita si
Teo, pentru ca ea chiar scrie din suflet.
Am amintiri in prezent, pentru ca sper ca intr-o zi sa se iubeasca asa cum ar trebui, si abia atunci sa ii iubeasca si pe ceilalti.
Cecilia, pentru ca sufletul ei e pe acest blog
Non Printesa, pentru ca a fost primul blog citit cap-coada, si inca este cea mai mare inspiratie
Bendeac, pentru ca stie ce vreeea.
Si Razvan care nu mai are blog dar merita un premiu.

nimic nu se compara cu dupa amiezile tarzii de vara. cand... epuizati de atata iubire leneveam in pat
gustul tau sarat
si buzele rosii
era cald si ne lipeam
ni se lipea pielea, si iubirea. si tot.
si stateam lipiti pana nu mai puteam. si ramaneam unul.

imi vine sa-ti urlu perfectiunea.
ma doare cat de mult stralucesti. pana si soarele s-ar simti rusinat de cat de palid este, comparativ.
imi vine sa urlu. da iubire, sa urlu cat de mult ma sufoca iubirea asta. si as vrea sa ma sufoce si mai mult. pur si simplu nu pot concepe ceva mai mult, mai puternic. esti apogeul.

esti tot

Poate nu esti primul pe care l-a sarutat, primul pe care l-a iubit. Poate a mai iubit inainte, poate va iubi din nou. Dar daca te iubeste acum ce mai conteaza? Tu nu esti perfect, ea nu e si poate nu sunteti perfecti impreuna dar tu o faci sa zambeasca intr-un mod unic, ea te face sa te simti iar copil. Poate ca are alte prostii in cap, si nu se gandeste la tine in fiecare secunda a vietii ei, dar poti sa fi sigur ca ti-ar da si ultimul minut din existenta, daca tu ai fi fericit. Pentru ca tu ti-ai dedicat ore, zile, saptamani, luni... sa-i fi alaturi si sa-i arati dragostea ta.
Crede-ma pe cuvant, ti-ar da tot daca i-ai cere. Dar cel mai important..ti-a dat deja singura bucata din ea total descoperita, vulnerabila - inima ei. Si tu o poti distruge in orice clipa.
Deci... te rog, nu o rani, nu o schimba, nu astepta la mai mult decat iti poate da... si incearca sa o faci putin fericita. Crede-ma din suflet ca ea si-a pus inima in mainile tale si nu isi doreste decat sa ramana acolo.
Ea zambeste cand esti fericit, iti spune cand o superi si ii e dor de tine cand nu esti langa ea...
iubeste-o.
Pentru ca ea cu siguranta o face.

imi aduc aminte cand erai in spital.

-Ma astepti?
-Da... te astept.
-Poate dura o zi, doua, o saptamana, o luna, un an... m-ai astepta atat de mult?
-Te-as astepta o viata daca as stii ca ultimul minut mi-l petrec alaturi de tine.

as vrea din tot sufletul sa stiu ca si tu mi-ai raspunde la fel daca te-as intreba.

ti-ai uitat parfumul prin asternuturile mele.
vino sa il iei inapoi.

imi plac momentele de sinceritate absoluta.
imi place sa aud lucruri pe care cu siguranta in alte situatii nu le-as fi auzit din gura ta, marturisiri care trebuiau sa ramana pentru tine, de care eu sa nu aflu niciodata - pentru ca bine stiai ca o sa ma raneasca.
savurez in secret clipele in care iti recunosti slabiciunea fata de mine, uneori poate chiar dependenta absoluta - pentru ca stii...


imi plac starile care te fac sa fii sincer - imi plac momentele pline de continut dar in acelasi timp goale de inhibitii sau frica de a fi judecat. in mod imbecil, aduc slava momentelor in care te lasi descoperit, si esti mai gol decat atunci cand mirosul sarat al pielii tale imi indunda sinusurile.

Leapsa de la Am amintiri in prezent


Principala trasatura a caracterului meu: spontaneitate
Calitatea pe care o prefer la un barbat: sinceritatea
Calitatea pe care o prefer la o femeie: respectul de sine
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: simtul umorului
Principalul meu defect: impulsiva
Ocupatia mea preferata: dupa-amiezile racoroase de vara pierdute prin asternuturi care miros precum marea sarata.
Visul meu de fericire: o casuta draguta, cu el si inca doi bebei mici, la o varsta la care sa fiu suficient de matura sa apreciez cu adevarat asta.
Cea mai mare nefericire: neputinta de a fi mama - pentru mine... maternitatea e cel mai important lucru in viata unei femei.
Ce vedeta ati vrea sa fiti?: nu exista vedete, doar oameni cu mai multa importanta si mai multi bani decat altii.
Tara in care-as vrea sa traiesc: Anglia cu siguranta.
Culoarea preferata: orice culoare.
Floarea preferata: trandafirul
Pasarea preferata: pasarea colibri
Prozatorii mei preferati : Octavian Paler, Mihai Drumes.
Poetii mei preferati: nu sunt o mare fana a genului liric, dar cred ca Eminescu nu este degeaba un simbol romanesc.
Eroul meu preferat: nu exista eroi, doar persoane potrivite la momentele potrivite. vreau sa cred ca sunt propria mea eroina.
Eroina mea preferata: as vrea... sa fie mama.
Eroina preferata din istorie : Ioana D'Arc - da, Anne, aici chiar ai dreptate.
Ce detest cel mai mult: negarea adevarului
Starea de spirit actuala: fericita
Devizia mea: "Never open up to anyone"

As putea sa-ti dau drumul. Oh, cat de greu mi-ar fi, cat de mult m-ar durea - nici nu iti imaginezi. Dar as putea sa o fac.
Totusi... cum as putea sa ma lipsesc de lumina din ochii tai? sau de mirosul pielii tale sarate. ar trebui sa ma lipsesc de mine, pentru ca tu insemni eu si pentru ca esti in fiecare particula din trupul meu. si pielea pe care o mangaiai seara la culcare, in timp ce eu varsam o lacrima de bucurie cu spatele la tine - te avea pe tine in ea, si avea iubirea mea pentru tine in fiecare por. pentru ca te-am iubit si te iubesc cu toata fiinta mea.
oh doamne, si daca ai putea sa stii cat m-ar durea sa nu mai vad ochii care-mi oglindeau chipul si in ai caror adancuri ma pierdeam fara cel mai mic regret.
nu ma pot lipsi de bataile inimii tale in timp ce imi odihnesc capul pe pieptul tau si iti conturez usor formele cu degetul aratator.
ai fost refugiul meu, locul unde scapam de fiecare data. cand imi era frica - bratele tale ma primeau, cand imi era frig - caldura trupului tau ma incalzea, sau pur si simplu cand te iubeam - erai acolo.
as putea sa-ti dau drumul - fara indoiala. dar as muri fara tot ce insemni tu. fara saruturile de noapte buna, fara o dimineata somnoroasa sub acelasi cearsaf, mainile tale in jurul taliei mele in timp ce pur si simplu te privesc in ochii si port mandra un zambet prostesc de adolescenta.

Leapsa de la Am amintiri in prezent


1. Zi-mi ceva despre tine.
indragostita. ciudata. amuzanta. micuta. fraiera. iubita.
2. Ai porecle? Care?
Dudu.
3. O melodie trista si una perfecta.
trista: Christina Aguilera - you lost me
una perfecta: Zeno - inspiratia de seara
4. Desenul animat preferat din copilarie
Copiii de la 402
5. Ce nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?
Yvonne
6. Ce animale iti plac?
mici.
7.Unde te simti cel mai in singuranta?
in patul meu, invelita in bratele lui
8. Ce iti place cel mai mult sa faci/vezi/mananci/asculti?
fac - poze / vad - el...dimineata / mananc - gogosi / ascult - ce suna bine
9. Un lucru care iti place la tine, si unul care nu iti place.
imi place expresia fetei / nu imi place nasul.
10. Ce urasti cel mai mult?
prelungirea lucrurilor care sunt sortite esecului.
11. Ce regreti cel mai mult?
in unele situatii nu am stiut sa ma opresc cand trebuie.
12. Ce iubesti cel mai mult?
pe el - in fiecare secunda din viata mea
13.Un lucru/o persoana de care nu te poti lipsi?
de el.
14. Ce te enerveaza cel mai tare?
sa se nege adevarul.


o dau la cine vrea.

Am adormit asa, cu bratele tale in jurul mijlocului meu, cu picioarele incolacite printre ale mele si cu respiratia in ceafa.

- Noapte buna, iubire!
- Noapte buna si tie!

Dimineata ti-am spus ca mi-ai dat cu cotul in gura cand te-ai intors pe partea cealalta.
A fost cea mai frumoasa dimineata, si mirosea a galben... asa miroase iubirea.

"barbatii si femeile nu iubesc la fel."
cate feluri de a iubi exista? de ce trebuie sa spunem ca pur si simplu nu e la fel? oare nu toti iubim simplitatea cu care Dumnezeu ne-a scos in cale sufletul pereche? sau cum dimineata, totul miroase a scortisoara, a mere verzi, a.... cum adormim avand in minte cele mai frumoase scenarii din filmele romantice - in timp ce el te mangaie pe spate. cum ea, subtil, iti gadila orgoliul si iti spune ca i-ai oferit cea mai minunata experienta din viata ei si cum dimineata iti spune din priviri ca te iubeste.
toti iubim sa ni se acopere spatele cu sarutari portocalii de dimineata si sa scapam printr-o singura voce din tot stresul care ne inconojoara.
el iubeste ca ea il suna mereu cand nu sunt impreuna - chiar daca nu recunoaste si spune ca e stresanta, ii gadila orgoliul faptul ca ea isi face griji. si ea.... si ea iubeste sa faca pe inocenta si sa se lase sunata in timp ce el o lasa sa astepte.
si el, si ea iubesc cand se saruta - sa inchida ochii.

toti iubim astea, atunci de ce nu toti iubim la fel?

vreau sa-ti inot prin vene,
si sa urc alene
spre inima ta.

vreau sa fiu ca soarele,
intr-o dimineata de primavara

si sa suflam in praful din camera
care danseaza usor pe lumina dintre perdele

vreau sa stau langa tine,
sa nu mai stiu de mine.

Imi faceam loc prin marea de oameni, dar nu pentru a descoperi alte expresii, ci pentru a te gasi pe tine. Abia acum imi dau seama ca in dorinta oarba de a-ti anihila imaginea din minte, tot ce faceam era sa te caut in fiecare el.
Mi-as fi dorit ca fiecare necunoscut sa fie tu, si sa nu stie asta. Sa il opresc, sa ii conturez usor trasaturile cu degetul iar apoi sa il sarut usor pe frunte, cum obisnuiam sa o fac odata cu tine. Sa il opresc acolo, in agitatie, sa ma asez pe pamantul care miroase a primavara si e ud si sa-i ofer picioarele mele drept sprijin pentru cap, iar apoi.... pur si simplu sa-i cant. Sa-i cant cu inima - cum iti cantam tie.

Era o zi ca oricare alta. O zi insorita de primavara. Vantul adia usor si soarele isi revarsa razele pe gene, facandu-le sa para suflate cu aur.
Aerul era inchis in camera. Peretii ne tineau captivi acolo, in acel moment prost ales, moment in care trebuia sa fim afara, sa ne bucuram de noi, de ei, de voi.

-Esti superb.

Si am zambit, am rosit. Si tu ai zambit.

Apoi pur si simplu m-am inundat cu Soarele, cu Apa, cu Aerul si Rasuflarea. Cu Tine si cu Mine - toate la un loc. M-am inecat cu Fericirea de care de mult imi era dor, gatul a inceput sa-mi arda, sa ma zgarie usor particule de Iubire. Sangele mi s-a urcat in obraji, iar cand am deschis ochii eram pe alta planeta. Tot aceasta, dar cu totul alta. Imi alergai in vene si nu-mi puteam abtine un zambet din suflet. Toti erau in jurul nostru, dar nu era nimeni de fapt - pentru ca ei nu stiau. Lor nu li se intampla nimic.

M-am saturat de persoane in viata mea care "imi vor binele". M-am saturat de lume care sa intre cu bocancii plini de noroi in viata si inima mea. M-am saturat de toti care "vor sa-mi dea o lectie" si de toti care incearca sa ma ajute dar mai rau imi fac rau. M-am saturat sa fiu fata buna care incaseaza suturi de la toti. M-am saturat sa iubesc de fiecare data doar pentru a-mi lua o imensa palma peste cap.
M-am saturat de toti si de toate.
Vreau sus. pentru ca ma doareeee

Pentru toate zambetele
Pentru toate sambetele
Pentru toate amintirile
Pentru noi
Amandoi.

Parca l-ai mai vedea o data si parca i-ai frange buzele de ale tale, inca o data.
Simti miros pe incheietura ta, si parca l-ai mai vrea inca o data.
N-ai putea sa te saturi, oricat l-ai avea. Esti aluat din el si el mai putin din tine.
Esti raza din Soare. Stea de pe bolta. Deget de la mana. Toate rupte din el.
Rupta si lasata acolo.
Tu nu intelegi. Te-as mai lua o data, cu o singura soapta, la ureche sa te fac sa tresari.
Sa te las usor sa ma sfarami, bucata cu bucata, atingere delicata.
Cu degetele tale moi sa cobori usor pe spate, spre sold, si acolo...
Mai da-mi drumul si lasa-ma sa te respir
Cand cu suflarea taiata iti intorci capul spre mine si inchizi ochii.

Rupe-ma usor, inca o data.

Cu drag, eu.

Ar fi timpul sa ne luam ramas bun
De la ploaie, de la fum
De la noi, de la tutun
De la glume si parfum.
Glume proaste, amuzante
Nesarate, piperate
Pana la capat savurate
Imaturitati prostesti,
Pe care nu le gandesti
Ramas bun de la prostii
Copilarii
Ramas bun de la "Tu" si "Eu"
Impreuna, mereu.

doi

Vom sta amandoi
Si vom vorbi de noi
De noi si despre ploi,
Care-au fost demult
Nu e un secret
Ca...am ramas goi.

buzele mele te vor mangaia
unde tu nici cu gandul nu gandesti
am sa-ti arat doi sani cum n-ai vazut
si o sa salivezi ingandurat
am sa ma-ncolacesc in jurul tau
si-am sa te sfasii intr-un sarut
incet, incet nu vei mai rezista
te vei tranti cu mine la pamant
si intr-un sfert de ora vei uita
de toata viata ta...


Vama Veche

Cu cat eu te iubeam mai tare, cu atat dragostea ta se stingea mai repede.
Pana cand a mea a explodat, iar a ta s-a transformat in cenusa.

Complicat de simplu, măi băiete!

Cand lucrurile se intampla..se intampla cu un motiv. Unul bine intemeiat. Si nu poti sa faci nimic, atunci cand un lucru este inevitabil... doar sa stai si sa privesti.

L-ai iubit mult fetito. L-ai iubit mai mult decat ar fi trebuit, mai mult decat puteai s-o faci vreodata. I-ai iubit tot, cu toata fiinta ta. Il iubesti si acum. La fel sau poate chiar mai mult. Da... mai mult.
Mai incolo fetito... ratato, frustrato, plangacioaso, terminato, urato, distruso... mai incolo o sa-l iubesti la fel de mult. Si ca o proasta care esti... o sa plangi in cabina aia. Dar o sa il iubesti... fara sa stie.
Da... l-ai iubit, il iubesti si o sa il iubesti... o viata de acum-ncolo cat amintirile o sa iti ramana acolo... nu in minte... ci in suflet.

crede-ma... m-am saturat. de mine. toata lumea avea dreptate. niciodata.... niciodata nu o sa...
ma ustura ochii - rau.

iubitule, noi mergem pe sarma... sub noi e prapastia, e lumea cu vise spulberate...





ai grija cum calci...

E ca si cum ai compara un mar cu o para. O carte de bucate si un dictionar de franceza. Un caine si o pisica. Unii spun ca totul e de fapt apa si ulei. Altii spun ca se potrivesc perfect, precum un surub c-o piulita.
Eu spun doar ca sunt acelasi aluat, framantat de maini diferite, copt in alt cuptor, la alta temperatura. Dar totusi..sunt acelasi aluat.
Cu bune, cu rele.
Sa revin la comparatie. Luam un mar si o para. M-ati intreba ce legatura au? Pai nu au aproape niciuna. Marul e rosu, galben, verde, poate albastru... para e mereu verzui-galbuie sau roz. Marul e rotund cu colturi, para e ca ... o para. Dar sunt fructe.
In cartea de bucata inveti cum sa compui un tablou, cum sa asezi subiectul si cum sa folosesti lumina. In dictionarul de franceza citesti despre teoria chibritului. Nu au nimic in comun. In afara de faptul ca amandoua au coperta, au litere, ba chiar au si pagini.
Dar cea mai buna comparatie... soarecele si pisica. Pai de ce? Pai pentru ca nu pot exista unul fara celalalt. Arata-mi un soricel caruia nu ii place sa enerveze pisica, sau o matza care nu a pus laba in viata ei pe un urecheat. Nu exista asa ceva.
Eh cam asa sunt si sexele astea. Initial au in comun doar cele doua maini, picioarele, eventual ochii si alte chestii din astea neinteresante. Dar pe urma... apar sentimentele. Care ii apropie, ii leaga, le ofera ocazia de a avea atatea lucruri in comun, lucruri pe care nici ei nu stiau ca le au. Descopera calitati si defecte de care habar nu aveau, se descopera pe sine si pe cel de langa.
Dar se presupune ca vorbea despre diferente. Normal..diferente sunt nu numai intre sexul frumos si cel...masculin [??] ci si intre cele de acelasi fel. Si femile se paruiesc, si barbatii isi sparg beri in cap. Normal ca sunt diferente. Diferente de "mie imi place cum imi sta cu bluza asta" - "mie mi se pare ca te face mai grasa decat esti de fapt" dar asta e. Asta e viata.

Am glumit... serios vorbind acum. Nu vad lumea asta fara diferentele intre sexe. Viata nu ar mai avea acelasi piper. Asta este farmecul... diferentele care ne apropie.

Cum spuneam aici. Nu ma asteptam la asa idei..chiar sunt subiecte foarte bune de discutii.
Intr-o prima faza o sa pun in practica ideea lui Razvan. O sa aleg hmm... 5 persoane. Fiecarei persoane o sa ii atribui un substantiv care mi se pare mie reprezentativ. Deci...

Razvan - sandwich
Teo - Dani
Tedy - zambet
Nicu - vaca (Milka)
Pity - pârş ^_^

Banal. Haios. Deci Teo si Razvan trebuie sa faca si ei la fel. Cu 5 persoane. Luati-o ca pe o leapsa, ca pe ce vreti voi.
Urmatorul post: diferenta dintre sexe asta chiar o sa fie haios...

Mi s-a pus un nod in gat.
Si in stomac.
Iar din ochi au izvorat ape calde, sarate. Stiu ca nu se vor opri prea curand.
Stiam deja povestea. Pana la un punct.



Au cam trecut orele iar acel prea curand nu a venit. Si eu as vrea sa vina pentru ca tamplele parca-mi explodeaza si pielea ma ustura.
Iti amintesti ca ti-am spus odata cat de mult ma pot distruge psihic? Nici nu vrei sa afli. Nici eu nu cred.
Nu mai cred nimic. Mereu cred prost.




Esti o proasta.

ca tot vorbesc despre aceeasi chestie doar cu alte cuvinte m-am decis sa schimbam putin atmosfera. pentru prima si ultima data. fiecare poate sa ma intrebe/sa imi propuna un subiect pe care sa il dezbat[em]. Nu ma astept la mai mult de 3 idei dar ma rog sunt bune si alea. daca ai o intrebare - pune-o, daca vrei sa vezi cum privesc eu un anumit subiect - propune.
e cam aiurea dar sa vad ce iese. e timp pana ... hmm. joi. asa ca nu va inghesuiti -_-.

Nu sunt prea buna la evaluari, la situatii de genul "s-a mai terminat si..." / "hai sa vad ce am realizat in...". Imi e cam greu in primul rand pentru ca stiu ca o anumita perioada de timp poate sa fie foarte "productiva" sa spunem, iar alta deloc interesanta.
Particica de viata la care o sa fac referire e primul meu semestru la liceu, ca boboaca.
Imi amintesc peeeerfect prima zi de scoala. Panica, panica, panica si iar panica. Cu timpul [dar ce spun eu timpul ca... deja din a 3-a zi ma simteam ca la mine acasa] m-am adaptat, toti ne-am adaptat. Ne-a ajutat faptul ca suntem sociabili, foarte vorbareti si nebuni. Nebuni de-a binelea. Nu mai aveam rabdare pana la prima noastra excurise, dar ce zic eu excursie - noi am legat prietenii puternice inca din prima saptamana.
As vb despre clasa asta o vesnicie. Despre glumele pe care as vrea sa mi le amintesc mereu, despre perlele pe care le am scrise la sfarsitul caietelor si pe care doar daca esti de fata le poti intelege. Despre clasa asta la care nu as renunta in momentul acesta, pentru nimic in lume.

Cand imi amintesc cat am plans pentru ca am intrat la Iorga, imi vine sa imi dau pumni. Nu stiu de ce am fost atat de dezamagita sau de ce imi era frica. Poate eram doar revoltata ca lucrurile nu s-au intamplat asa cum am dorit eu, pana la capat. Ma rog... oricum nu mai conteaza pentru ca sunt sigura ca drumul pe care ma aflu acum e cel mai potrivit pentru mine.
Si e bine la Iorga. Cu exceptia Lui. Dar nu conteaza..pentru ca stiu ca pana si El are un suflet acolo...ascuns bine bine bine[poate chiar...prea bine]. Si chiar nu ma intereseaza, nu ma sperie, nu ma intimideaza. Cum spuneam... imi amintesc perfect prima zi de scoala si tocmai din acest motiv nu ma mai intereseaza. Nu ma asteptam sa imi schimb atitudinea fata de El sau el fata de mine. Chiar cred ca ... de fapt nu cred nimic. E ciudat. Si nu sunt singura care crede ca doar cu un anumit grup de persoane se simte bine... in sensul ca are clientii lui, pe care ii sacaie ora de ora [si aia sunt cam 4 la numar] si doar 2 persoane care ii pun cu adevarat un zambet pe buze. Unul din ala adevarat. De... om. Serios.

Ma rog... cum spuneam [de fapt cum nu spuneam] sunt fericita ca ma aflu acum aici. Aici ma refer la momentul de fata, la situatie, la viata mea. Cred ca e pentru prima data in viata cand imi merge bine pe toate planurile. Exceptand perioada copilariei cand nu aveam nicio preocupare in afara de ceea de a ma spala pe maini cand veneam de afara. Nu ca acum as avea parte de vre-o tragedie in viata mea... dar stiti cum e... propria-ti problema e cea mai grava din lume. Cum spuneam [spun de prea multe ori asta?]... e bine. E loc si de mai bine dar... e bine.

Aceste lucruri prostesti si total neimportante fiind spuse, am incheiat primul semestru de boboaca. Vor urma altele iar apoi altele si altele.

m-am gandit mereu cum sa il descriu. nu prea am reusit, si sincer... nici nu am vrut. pentru mine a fost un mister inca din prima zi in care l-am vazut, iar acum, dupa atata timp inca este cel mai frumos mister care m-a inconjurat vreodata.

in acelasi timp sa fiu singura care il descopera, e frumos. sa stiu ca nimeni vreodata nu a mai patruns atat de adanc in sufletul lui.

Nu am stiut ca inimile zambesc. Ale noastre sigur zambesc.

Nu credeam ca o sa ajung vreodata la acest subiect pe blog, sau la aceasta etapa in viata mea. Dar pur si simplu trebuie sa o fac... pentru ca asta simt, si nu am mai simtit-o niciodata pana acum. E doar ciudat ca m-am atasat de o persoana despre a carei viata nu stiu nimic. Dar nimic. In schimb aceea persoana stie multe despre mine, si intelege. Poate si de aceea, pentru ca ma cunoaste. Poate o parte din mine, ceea care sunt cu adevarat.
Iar acum... singura persoana matura careia m-am putut destainui, sau mai bine zis care a vrut sa ma descopere... a disparut. Si locul i-a fost luat de o impostoare. Si nu accept acest lucru nici macar pentru 1 saptamana. Pentru ca da... m-am atasat de un cadru didactic. Ce urat... cadru didactic... este mai mult decat un cadru didactic, este singura care ne intelege cu adevarat... cel putin pe mine.
Iar acum nu imi doresc decat sa fiu copilul acela rasfatat pe care incerc sa il alung din mine si sa dau din maini si din picioare, tipand ca imi vreau inapoi profesoara.

priveste zambind.
sau zambeste privind.
sincer... nu mai stie. deja s-a obisnuit sa se pierda in marea maro-verzuie a ochilor tai. e cea mai minunata ratacire a unui suflet care probabil nu stie nimic despre lumea asta. si totusi alearga de colo colo in tine. in ochii tai, in zambet, pe buze iar apoi coboara in jos, cautand adapost la pieptul cald.
s-a pierdut de mult acolo. inca din prima zi.
dar nu e ca o ratacire. voi nu stiti, ea vrea sa fie acolo si sa se inece in parfumul lui, in firea lui, in el insusi. plamanii sa o usture de dorinta cu care de mult timp il adora.
ea vrea sa se piarda in tine, si in tot ce insemni tu.

Nu pot decat sa respir acum. Sa multumesc. Pentru ca in sfarsit simt ca nu lupt degeaba. Si e unul din cele mai minunate sentimente. Satisfactia de a stii ca ce faci tu conteaza pentru cineva.

Cu atata patos, cu dorinta de a ma face una cu tine, cu iubire si regrete. "Din suflet". Simteam ca imi sangereaza buzele. Macar de rosul ar fi putut spala tot raul. A fost al meu, al tau, al nostru. Am fost doar noi acolo in agitatia si in lupta aia de orgolii.

Asa a fost regasirea noastra.

Asta e nivelul meu. Sa stau aici pe parchetul asta rece si murdar. In balta asta de rusine, prostie. Singura si plangandu-mi de mila. Pentru cat pot sa fiu de proasta. Si tremura tot... toata. Jur ca ma agat... ma agat de lumina din colt, ma agat de usa... dar chiar nu pot acum sa mai stau sus. E prea mult. E prea mult pentru mine. Pentru ca stii...stiu... eu am gresit. E deja prea mult sange care curge din mana asta. Dar e bine... imi incalzeste carnea, pulpele. E deja prea mult si nu pot sa ma mai tin...















imi pare rau.

Pun capul pe perna. As vrea sa ma scufund in ea, sa devin una cu ea, una cu particulele. Pentru ca acolo a ramas o parte din tine. Si ma scufund... usor... cu gandul, in doza de parfum.

M-am uitat in calendar. Am numarat zile, saptamani, luni, un an. Tot ce am realizat a fost ca am terminat 8 clase si am intrat la liceu. Am cunoscut prieteni minunati si te-am cunoscut pe tine. Am mai bifat un Paste, o aniversare si un Craciun. Mi-am amintit de cate lucruri am invatat in vara... si cam atat.
Am retrait si certuri zilnice, nervi, lacrimi. Toate discutiile alea interminabile despre cum... in fine.
Nu prea a fost un an bun... in afara de liceu si de tine plus lucrurile pe care le-am trait[bune sau rele] si care m-au maturizat cat de cat nu pot sa fiu mandra de multe, dar asta e. Eu tot sper si mi-am stabilit anumite prioritati.

Vreau sa ma descopar. Vreau sa invat sa ma accept asa cum sunt si sa ma iubesc. Sa invat cum sa nu mai imi fie frica de riscuri. Imi mai doresc din tot sufletul sa nu te mai ranesc si sa invat sa-ti fiu pe plac. Si multe altele. Pur si simplu vreau ca la sfarsitul fiecarei zile sa pot spune ca nu am trait degeaba.

Si cam atat...