Mi s-a pus un nod in gat.
Si in stomac.
Iar din ochi au izvorat ape calde, sarate. Stiu ca nu se vor opri prea curand.
Stiam deja povestea. Pana la un punct.
Au cam trecut orele iar acel prea curand nu a venit. Si eu as vrea sa vina pentru ca tamplele parca-mi explodeaza si pielea ma ustura.
Iti amintesti ca ti-am spus odata cat de mult ma pot distruge psihic? Nici nu vrei sa afli. Nici eu nu cred.
Nu mai cred nimic. Mereu cred prost.
Esti o proasta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Oo
profund...
neintelegatoare....nu proasta!
i know the feeling. ne distrugem mai mult decat ne poate distruge oricine, ne facem rau mai mult decat ar putea cineva vre-odata s-o faca.
un simplu gest sau un singur cuvant sunt destul pentru a pune in miscare mecanismul autodistrugerii.
important este sa ne dam seama ca trebuie sa ne oprim inainte ca timer-ul sa ajunga la 0.
...
Trimiteți un comentariu