joi, aprilie 29, 2010

Imi faceam loc prin marea de oameni, dar nu pentru a descoperi alte expresii, ci pentru a te gasi pe tine. Abia acum imi dau seama ca in dorinta oarba de a-ti anihila imaginea din minte, tot ce faceam era sa te caut in fiecare el.
Mi-as fi dorit ca fiecare necunoscut sa fie tu, si sa nu stie asta. Sa il opresc, sa ii conturez usor trasaturile cu degetul iar apoi sa il sarut usor pe frunte, cum obisnuiam sa o fac odata cu tine. Sa il opresc acolo, in agitatie, sa ma asez pe pamantul care miroase a primavara si e ud si sa-i ofer picioarele mele drept sprijin pentru cap, iar apoi.... pur si simplu sa-i cant. Sa-i cant cu inima - cum iti cantam tie.

Un comentariu:

5 arome de depresie spunea...

frumos <3
ai grija de tine :*