Noi [doi]- niciodata. Penibil.

Noi doi... in viitor. Ce tampenie. Ciudat mod de a gandi. Poate pentru ca ei nu stiu. Stau si ma gandesc. Ma bufneste rasul. Imposibil. Toti zic ca ar fi cam asa:
Tu, termini facultatea, si eu. Poate o sa stam cu chirie/ poate o sa avem o casa, in centru, casele care imi plac mie, cele vechi. Nu o casa, un apartament, in Victoriei. Intr-o cladire cu camere enorme. Cum imi plac mie. Sa o amenajezi tu, cum iti place tie. Dar sa avem un pat mare. Atat. Sa avem o masina mare de familie. Sa avem o fata, frumoasa. Si un baiat. La fel de frumos .Sa ii luam de la gradinita dupa serviciu. Ce tampenie. Sa ajungem obositi acasa. Sa bag ceva la microunde, copii ii trimitem la mama. Ce tampenie. Sa stam singuri, fac floricele, si Sprite, iti plac. Inchiriem un film. Care iti place tie. Comedie porcoasa. Ce tampenie. Sub aceasi patura, sa imi fie frig, sa ma incalzesti. Sa ma saruti pe frunte. Canapeaua e mare. Asa ai vrut tu. Te gandesti la prostii. Ca de obicei. Suntem la fel ca la inceput, doi copii, nebuni, dupa atatea, suntem tot amandoi. Imposibil. Dar poate nu ca la inceput, suntem realizati, avem o cariera, o familie. Prietenii, aceiasi. Cei mai buni, ai tai, ai nostrii. Nu chiar toti. Stii ca nu ii suport pe toti. Nici tu pe ai mei. Bine, si prieteni vechi, doar cativa, dar si prieteni noi. Ne amintim, tot. E amuzant. Da, imi zici tot, iti reprosez, ne certam, ma enervez, si tu tipi, si eu tip. Ca de obicei. Ies de sub patura. "Te iubesc" . Doar atat. Si ma intorc. Ma cunosti. Nu pot rezista. Ne imbratisam. Filmul se termina. Realizezi ca am adormit. Ma iei in brate. Ma duci in pat. Acela mare. Ma invelesti. Ma mai saruti o data pe frunte. E bine. Sunt fericita.
Ma bufneste rasul. Ce tampenie. Imposibil. Ca de obicei, m-am lasat purtata de val, am uitat ca doar imi imaginez. Niciodata. Ce penibilitate din partea mea.

Ezitari peste ezitari...

E 00:00. Nu sunt acasa. Sunt la Bubu. Am inchis laptopul. Maine are concurs. Incercam sa dormim. Pe aceasi patura, sub acelasi tavan. Nu ne vine somnul. Vorbim. Vorbim despre baieti. E firesc. Imi povesteste de al ei. E fericita. Si eu sunt fericita. Pentru ea. Ii zic si eu de al meu. De fostul meu. Ma intelege. Vreau sa ii dau un mesaj. Ce sa zic? Imi cer scuze. Ii spun ca ma innebuneste. Termin de scris mesajul. "Expediere mesaj". "Contact". Ultimul in agenda. "OK". O singura apasare de buton, si este trimis. Ezit. Ea e langa mine. Ma incurajeaza. Ezit. Ezit. Ezit. Doar un buton. Ezit. Ma gandesc. Nu merita. Nu ma vrei. Gresesc? Nu. Ezit. Nu vreau. Nu am chef. Ezit. Apas pe iesire. "Salvat in ciorne?". Dau OK. E salvat in ciorne. Cand nu o sa mai ezit. O sa ti-l trimit. Doar atunci. Cand nu o sa mai ezit. Ma ia somnul. Bineinteles. Ma gandesc la tine. Acum, nu mai ezit.

You hurt me.

Cu fiecare gest fortat, cu fiecare fraza ignoranta, cu fiecare cuvant sictirit, cu fiecare privire taioasa si plina de dispret...ma ranesti. Te privesc. Oare la ce te gandesti? Oare la mine? Sau la ea? Ma vezi ca te privesc? Iti pasa? Te-a afectat macar putin, sau macar ti-a pasat? Nu...nu avea cum sa iti pese..ce prostie..nici macar o secunda. De ce nu ti-a pasat? Ma urasti? Ma dispretuiesti? Te gandesti macar o secunda la mine? Te-am ranit? Te gandesti ca m-ai ranit? Iti pasa daca patesc ceva? Te deranjeaza ca te privesc insistent minute in sir? Ai nevoie de mine?
Intrebari retorice. Eu le pun eu imi raspund la ele, pentru ca tu nu ai cum, tu nu ma asculti. Nu te gandesti la mine, ci la ea, si ma vezi cand te privesc, dar nu iti pasa, nu te-a afectat cu nimic pentru ca nici macar nu iti pasa, si da, ma urasti, ma dispretiesti si nu ti-a pasat nici macar o clipa. Nu te-am ranit pentru ca pentru ar sa iti pese ca sa o fac, si nu te gandesti ca m-ai ranit, pentru ca nu iti pasa, si niciodata nu ti-ar pasa daca as pati ceva. Si poate te deranjeaza ca te privesc insistent, sau poate nu...pentru ca stii ca ma poti manevra in orice fel, si ca in orice clipa te poti intoarce la mine, pentru ca sunt inca aici...te astept..si nu voi pleca prea curand.
Si cu toate astea...ma ranesti, si ma crezut ca vei fi mereu langa mine cand voi avea nevoie..ca acum.

Cer prea mult?

Cer prea mult cand spun ca vreau un baiat care sa ma iubeasca sincer?
Cer prea mult cand spun ca vreau un baiat care sa imi i-a parul de pe fata si sa ma sarute. Sa ma tina de mana cand ne plimbam, sa le fac pe toate fetele geloase, macar un moment.Un baiat care sa imi cante la ureche. Un baiat care sa se supere cand ma jignesc ceilalti. Vreau pe cineva care sa ma sune de 3 ori pe zi daca pleaca de langa mine. Cineva cu care sa palavragesc, si cu un zambet sa fie de acord cu tot ce am spus. Care sa arunce cu animale de plus in mine cand actionez isteric sau nebunesc, iar dupa sa ma sarute de un milion de ori. Cineva care sa ma faca sa rad. Sa ma duca in parc si sa ma tina in brate, oferindu-mi o imbratisare pufoasa. Ar trebui sa le spune prietenilor lui despre mine si sa zambeasca cand o face. Sa nu ii fie niciodata frica sa imi spuna "Te iubesc" in fata prietenilor lui. Vreau un baiat care sa ma sarute la miezul noptii, si sa numere stelele cu mine. Care sa stea cu mine vineri seara, ajutandu-ma sa pregatesc cina si sa ne uitam la filme impreuna, sub aceasi patura. Cineva care sa-mi spuna ca saunt frumoasa,dar nu prea des.
Vreau pe cineva care sa imi fie cel mai bun prieten si care niciodata sa nu imi ZDROBEASCA INIMA.
E un sport periculos sa cer aceste lucruri si totusi ma intreb..CER PREA MULT?

Cum ar fi fost daca...

Cum ar fi fost daca ea nu ar fi existat?
Daca intre noi nu se rupea legatura?
cum ar fi fost daca tu nu erai doar un copil?
Cum ar fi fost daca m-ai fi placut cu adevarat?
Cum ar fi fost daca nu ar fi fost roscata?:))
Daca noi nu ne cunosteam?
Daca nu filtram cu tine?
Daca nu iti zambeam pana in ultima clipa?
Daca tu ma ascultai?
Daca nu ma sarutai?
Daca nu te sarutam?
Si cum ar fi fost daca acum am fi fost impreuna?
Cum ar fi fost daca sentimentul era reciproc?
Cum ar fi fost daca nu ai mai fi ras mereu?
Oare ar fi fost diferit?
Si ultima intrebare fara raspuns...Si oare cand ma sarutai tot cu gandul la ea erai?
Si ma gandeam...cum ar fi fost ca noi sa fim impreuna mereu. Tu un mare arhitect, iar eu o avocata de succes. Amandoi foarte atenti unul cu altul, cu o casa la plaja si o masina mare pentru toti cei 3 copii ai nostrii, si un apartament cu 4 camere. Noi doi, lasand copiii la mama mea, plecand in lume, singuri, intr-un loc in care sa nu fie nimeni, nimic, fara prieteni, fara parinti, fara colegi, fara responsabilitati, fara griji, intr-un mare paradis in care ne-am fi bucurat unul de altul.Iar in zilele obisnuite, tu sa ma trezesti...anuntandu-ma ca mai am jumatate de ora pentru a ajunge la slujba, ti-as fi spus ca trebuie sa ma machiez si ca o sa intarzii, dar cu vocea ta blanda m-ai fi linistit si mi-ai fi spus ca nu am nevoie de niciun machiaj, deoarece naturaletea este o parte a fiintei mele. Mi-ai fi pregatit micul dejun, preferatul meu, cereale si suc te portocale. Te-as fi rasplatit cu cu un sarut de dimineata si as fi renuntat pentru o zi la slujba, am invoi copiii de la gradinita si am fi petrecut o zi toti, impreuna, impartind iubire. Dar asta ar fi fost...nu este..si nu va fi deoarece amandoi am ales sa fie diferit, tu, eu, pe doua drumuri diferite.

între noi mereu a fost tăcere
te aud cum respiri
mă auzi cum respir
defapt
ne respirăm unul pe altul
şi tăcem

între noi se sparge aerul
într-o ţinere de mână
eu mă pierd în palma ta
tu te pierzi în palma mea
şi tăcem

între noi doi sunt mări de cuvinte
nerostite
eu mă scald în ochii tăi
tu te scalzi în ochii mei
si tăcem

între noi doi sunt prea multe:
timp, oameni, zări
întinse peste secunde infinite
la un capăt îmi eşti
la celălalt îţi sunt
tăcându-te atât de frumos

între noi doi au ales să spargă tăcerea
două lacrimi
s-au întâlnit la jumătatea unui sărut
un ţipăt scurt,
iar apoi...

tăcere! tăcere! tăcere!!!

Complicat de simplu

Daca iti zic ca o sa plec, tu sa nu ma crezi, caci eu o sa ma intorc
Daca iti spun ca te urasc, sa nu ma crezi, caci eu te ador
Daca iti spun ca nu vreau, sa stii ca eu vreau
Daca nu iti dau atentie, sa stii ca tot ce vreau e ca tu sa faci primul pas
Daca eu te lovesc, sa stii ca o fac doar pentru ca te iubesc
Daca tu nu ma vrei, sa stii ca nu imi pasa
Daca iti spun ca nu imi este dor, sa stii ca nu mi-a fost deloc usor
Daca spun ca sunt ok, tu sa stii ca nu e asa
Daca iti spun ca nu mai imi pasa, sa stii ca mint
Si daca te sarut, sa stii ca o sa ma gandesc la acel sarut pana o sa mor.
Dar tu esti atat de complicat incat daca iti spun toate astea, tu nu o sa intelegi nimic.