Acolo.

Si ma scurg. Precum apa se scurge, lin, pe un perete presarat cu coburi, si intepat de spini. Ma scurg la vederea ta, precum o inghetata in mijloc de cuptor, ma topesc precum un fulg de nea, oprit din drumul sau spre pamant, intr-o palma.
Ma pierd in privirea ta goala, inghetata, de atata inconstientism, de atata nepasare si ignoranta, cinism si prostie. Mana mea e ca o sageata, puternic impinsa de un arc, invizibil, spre corpul tau. Tanjesc dupa pielea ta, precum criminalul, dupa victima. Si nu ma mai satur de buzele tale. Ma pierd, in tine, ma pierd, prin tine. Spatele tau, imi marcheaza secunda, imi aminteste tot, imi raspunde in locul tau, imi spune ca nu se mai poate.
Ma scurg in ignoranta ta, ma pierd in lumea ta. Vreau sa ma scurg, din cauza sarutului tau, sa ma pierd in bratele tale. Daca ma pierd, tu sa ma gasesti, sa ma aduci inapoi in lumea reala, unde tu, nu prea esti.