marți, ianuarie 13, 2009

Cealalta Parte


Toti ne traim viata incercand sa atingem implinirea suprema sentimentala. Poate am inceput sa privesc lucrurile prea serios, si multi ar spune ca inca nu trebuie sa imi fac griji pentru asta. Dar chiar nu ma pot abtine. Toata viata mea am incercat sa caut baiatul perfect. Stiu ca am gresit, stiu ca gresesc in incercarea mea de a face acest lucru, pentru ca, dupa multi, perfectiunea nu poate fi atinsa. Sau poate o pot face, deoarece cand o persoana este indragostita, nu mai priveste lucrurile cu luciditate, lumea este roz si roz e lumea toata-cum se spune. Asta din perspectiva mea. De aceea ma obsedeaza de la un timp gandul de a-mi intalni Cealalta Parte, Jumatatea, Sufletul Pereche sau cum vreti sa ii spuneti. Stiu ca, da, am 14 ani jumate, dar, haideti sa fim seriosi, sunt in plina criza adolescentina, am impresia ca toti au ceva cu modul meu de a gandi si ca veioza mea o ia razna. Ce poate fi mai nebunesc decat asta? Cu siguranta faptul ca imi vreau jumatatea acum, nu este deloc nebunesc. Si da. Am stat si m-am gandit, minute, zeci de minute, ore in sir, la cum pot recunoaste persoana care imi este destinata. Are un semn distinct, stie sa vorbeasca altfel? Bine astea sunt intrebari retorice, doarece nu astept sa imi raspunda nimeni la ele, si pe deasupra mai stiu si raspunsul :NU. Pur si simplu este altfel, este persoana diferita de toate celelalte;prin comportamentul fata de tine si prin modul in care isi manifesta dragostea, cum te priveste, cum iti vorbeste. Dar aici mi-a aparut o intrebare. Daca este persoana diferita, pai... toti suntem diferiti, toti ne manifestam dragostea diferit, toti privim in ochi diferit si etc etc. Deci vedeti? E cam trasa de par chestia.
Pe urma, poate cel mai tare ma obsedeaza acest subiect, ca de obicei, din cauza fricii. Recunosc, imi este frica. Frica de faptul ca poate nu o sa imi intalnesc Cealalta Parte. Asta ar insemna sa traiesc viata degeaba, pentru ca nu as reusi sa ating implinirea sentimentala suprema. Ciudat. Si daca o intalnesc, si nu imi dau seama ca este Jumatatea mea, si o las sa plece fara sa stiu, oare o sa imi dau seama vreodata? Si daca o cunosc, o savurez, stiu ca este Partea lipsa din mine, si ca de obicei, gafez si o pierd? Ce sa fac?
Eh si totusi o sa ma mai preocupe acest subiect mult, poate toata viata, o sa fiu preocupata de acest mic detaliu, si o sa fiu cu ochii in 4 dupa Persoana Aleasa, dar nu o sa o vad ca trece pe langa mine. Vedeti? E trist. Si confuz.
[Fotografie- Fotolitera.com]

5 comentarii:

lazy ass monday spunea...

Vreau sa te felicit pt acest blog, care mie personal ,mi se pare foarte reusit, si de asemeneni pt faptu k gandesti foarte matur pt o fata de varsta ta!

Dudă♥ spunea...

Multumesc mult mult. Eu nu ma simt foarte mandra de el, dar ce sa fac, nu am talentu de a vorbi in epitete si metafore, deci fac si eu ce pot.

Makü spunea...

in ceea ce priveste dragostea vezi lucrurile putin prea idealist. eu sincer cred ca toata povestea cu persoana aleasa, cu sufletul pereche e doar un mit. unul frumos ce-i drept dar irealizabil. de ce? pt ca sunt mult prea putine persoane care pot spune ca au gasit asa ceva.
eu sunt de parerea ca norocul, destinul, fericirea ti le faci tu. prefer sa cred ca viitorul meu este deschis si nu unul prezis deja si eu doar trebuie sa urmez semnele de pe marginea drumului.......nu cauta persoana perfecta....pt nu suntem perfecti prin definitie.....urmeaza drumul pe care ti-l faci tu si nu ceea ce incearca ceilalti sa te convinga ca e "chemarea" ta.........si nimic nu e confuz atata timp cat tu ti firele in mana.....atat timp cat tu esti papusarul si nu papusa......

Dudă♥ spunea...

Aici cangim putin diferit. Eu sunt de parere ca toti ne nastem cu un desitin "scris in frunte" si ca persoana aleasa ne este prezisa inca din ziua in care ne-am nascut, si doar de noi depinde daca intalnim acea persoana, sau nu o luam in seama. Adevarat. Foarte adevarat ce spui. Noi ne croim drumul in viata. Dar aici, este o intreaga discutie. Cand Dumnezeu ne-a creat, si ne-a dat viata pe Pamant, ne-a pus la anumiti pasi, sa alegem, intre 2 variante, chiar daca El ne ofera posibilitatea de a alege unul din acele 2 carari, El stie dinainte ce decizie o sa luam. Stiu, nu ma fac inteleasa...dar, asa tind sa cred ca stau lucrurile. Sper.:*
mersi de vizita:*

CeCiLe spunea...

eu sunt de acord atat cu maku, cat si cu tine. si totusi, ceea ce ma intriga faptul ca tu cauti persoana asta perfecta. intradevar, asa cum zice maku, nu exista. va fi mereu o iluzie. desi, pentru fiecare dintre noi, persoana pe care o iubim automat devine perfecta in fata ochilor nostri. de ce nu incerci sa astepti ca acea persoana perfecta sa vina de la sine? nu mai cauta... pentru ca tu cauti si esti atat de absorbita de cautarea asta, incat atunci cand ea se afla in calea ta, asa cum ai zis si tu...o pierzi pentru ca nu o vezi. si asta se intampla de cele mai multe ori. lasa totul sa vina de la sine si ai sa vezi ca atunci cand va fi timpul, iar persoana perfecta va aparea sigur o vei recunoaste... parerea mea. :)