Sunt prinsa in teze...mai greu cu calculatorul. Dar totusi am timp sa mai citesc si pe alte bloguri si am ajuns dintr-unul in altul la o postare despre Paler. Cate cuvinte simple, puse impreuna, si cat impact. Toti ne dam filozofi...citim zeci de carti, vorbim in citate ale lui Paler, ale lui Socrate, ale lui Aristotel... suntem niste genii si inca nu ne-am dat seama. Nici macar jumatate nu inteleg ce vor acele vorbe sa spuna. Nu zic ca eu le-as intelege pe toate, si nici nu am pretentia de a o face. Cine a spus acele lucruri le-a trait, a suferit, a invatat din propriile greseli, a trait lucruri si a desprins concluzii din ele. Cine suntem noi sa traim viata lor? Nimeni. Putem doar sa le multumim pentru ele. Sa le citim la infinit, pana ne ies literele pe urechi, poate asa invatam si noi ceva in viata asta.

"La urma urmei, lumea e plină de rataţi. Câţi ar putea spune că şi-au văzut împlinite toate aşteptările? Poate, e chiar o lipsă de modestie să declari: sunt un ratat!ca sa devii "ratat" trebuie sa fi avut niste visuri inalte, niste ambitii mari."
Octavian Paler în Deşertul pentru totdeauna
Ganditi-va la asta... ganditi-va din nou. Ganditi-va... cu mintea, si cu sufletul.



*Nu vreau sa mai scriu in engleza. Nu ma reprezinta. Nu ma pot exprima exact cum trebuie. Citesc si realizez ca nu alea sunt vorbele mele.