Prea sictirita. De oras, de blocuri, de telefon, de lumanari, de metrou. Sictirita de oameni si de comportament, de muzica proasta si de tigari. Sictirita de drogati, betivi si cersetori. De bancile vechi, copacii taiati, scaune rupte in capul meu. Sictirita si de parcurile jegoase, de MC-urile pline pana la refuz, de bancomate si de profu de fizica. Sictirita de oameni sictiriti.
Pana si blogul ma sictiireste, sfarsitul de an scoalar... TU.
Prea aiurea ca sa fiu atat de sictirita.
Vreau sa stau pe o pajiste verde, cu papadii, cu aparatul de fotografiat si cu o gargarita pe frunte. Sa am unghiile pictate cu rosu si o rochita verde, parul desfacut si mintea libera.
Ar fi marfa.