Pur si simplu. In saptamana astea si presupun ca pana voi termina scoala, voi fi plina numai de sentimente de scarba, repulsie si dispret. Nu credeam ca o sa ajung sa urasc si sa mi se intoarca stomacul pe dos cand vad o persoana pentru care mi-as fi dat si viata acum ceva timp. Nu mai am rabdare sa se termine tot. Noi...nu putem sta sub acelasi acoperis fara sa nu ne scuipam, injuram si criticam. Tu..nu poti gandi rational. Nu eu sunt cea retardata scumpule. Tu esti ala cu probleme. Si unele foarte greve. Niciodata o persoana nu a reusit sa trezeasca in mine atatea sentimente rele..si toate in acelasi timp. Te urasc cum nu poate uri nimeni pe lumea asta. Si da...stiu ce spun. Chiar daca nu mi-ai omorat vreun apropiat sau daca nu m-ai ranit fizic[ nu foarte grav..dar ai facut-o candva]... tot te urasc. Pentru ca mi-ai distrus cativa ani din viata mea si din drumul meu spre dezvoltare foarte important, m-ai facut sa ma urasc pe mine inainte de toate, sa nu ma apreciez catusi de putin si sa nu dau doi bani pe viata mea, pe caracterul meu, pe sufletul meu. Ai nutrit in mine sentimente teribile, si care, daca nu te asteptai, acum au iesit la suprafata. Nu ma provoca, pentru ca s-ar putea sa scot si eu ghearele si sa ma razbun pentru toate lunile in care ti-ai batut joc de mine.
Si nu o sa mai fiu Dudu aia blanda, plangacioasa si firava, si o sa devin o fiara, si niciun prieten de al tau sau prietena nu o sa ma opreasca. Nu o sa am mila pentru ca niciunul din "prietenii " mei nu a avut vreodata fata de mine.
Si asa... nu mai am nimic de pierdut, sufletul meu e de mult plecat. Dar parca nici nu mai am putere sa lupt cu voi... puteti sa va bucurati de victorie...