Lumina difuza. Stau singura in baie. Credeam ca am mers acolo pentru a-mi sterge rimelul intins de la prea mult plans. Probabil am uitat. Vad pe cineva. O fata... bruneta, de aceasi inaltime cu a mea. Nu o cunosc, dar figura ei imi pare extrem de cunoscuta, am impresia ca am mai vazut-o undeva, dar unde... nu stiu. O intreb cine e dar nu imi raspunde, parca e muta, buzele i se misca, dar nu aud niciun sunet. Ma concentrez aspura ochilor ei, pot sa jur ca am mai vazut-o undeva, in copilaria mea, dar oricat incerc sa imi storc creierii nu reusesc sa imi amintesc cine e. Are trasaturi asemanatoare cu ale mele, dar in ochii ei pot sa citesc tristetea, dezamagirea, epuizarea. Colturile buzelor ei, parca arata ca odata, zambea mult, dar acum sunt in declin. Ce motive ar avea sa nu mai rada? E incruntata, o fi suparat-o cineva... sau e doar suparata pe intamplari, pe oameni. Dar intrebarea e ce cauta la mine in baie. Ma mananca nasul, ma scapin. STAI. Ea de ce se scarpina la nas? Hei tu...nu ma mai imita, cine esti tu? O trista suparata pe viata, o ratacita prin baia mea slab luminata, sa vii sa ma imiti pe mine. Dar nu poate sa nu ma obsedeze faptul ca... te cunosc de undeva, ne-am intalnit, am vorbit, parca te-as cunoaste din prima zi in care m-am nascut, dar te-am pierdut candva, si nu imi pot aminti cand.
Cine esti tu si de ce te-ai intors acum? Asa schimbata?