Si pentru ca pana acum am invatat la istorie[nu de alta, da' maine am teza] e timpul sa fac o pauza. EA mi-a dat o idee geniala care e cam asa: pana la sfarsitul anului voi scrie scrisori de multumire persoanelor carora tin sa le multumesc din tot sufletul pentru ceea ce fac in fiecare zi pentru mine, care ma ajuta sa cresc si care sunt aproape de inima mea[nu va speriati nu sunt prea multe]. O sa incep cu Bubu.


Draga mea prietena,
Prin aceaste randuri tin sa iti multumesc pentru toate momentele minunate petrecute impreuna. Pentru noptile tarzii, pentru toate plimbarile, pentru toate vacante petrecute impreuna, toate paharele baute cu tine, infinitele poze ridicole cu noi doua. Vreau sa iti multumesc pentru ca stii cum sa ma scoti dintr-o pasa proasta, ca imi suporti toate toanele, ca stii ce vorbe sa imi spui cand ma cert cu mama, esti langa mine cand nu realizez cat sunt de imatura. Iti multumesc ca imi dai palme sa ma trezesc la realitate cand cred ca doar eu am dreptate, ca ma feresti de lucruri rele.
Vezi tu... noi ne-am nascut sa fim prietene. Si suntem de atatia ani. Ne stim toate dedesubturile. Nu ne pasa cum aratam la 5 dimineata cand abia ne culcam, sau la 1 dupa-amiaza cand ne trezim. Nu ne pasa daca avem spanac intre dinti sau daca spunem o prostie la fiecare 5 minute.
Iti multumesc, pentru ca din greselile tale am invatat si eu.
Nu stiu daca aberez chiar acum, pentru ca in ultimul timp o fac cam des, dar stiu ca iti multumesc pentru foarte multe lucruri, mai mult sau mai putin importante si niciodata nu o sa incetez sa tin la tine ca la o sora mai mica.