E atat de liniste in orasul ala, in cartierul ala, pe strada aia, in blocul ala, in camera acelui apartament. Doar ea... si tu. E doar o iubire adolescentina. Atat de incalcita precum parul cu fixativ. Si miroase a scortisoara. O iei in brate de parca ati hotarat sa deveniti unul, si inimile voastre se ating. Dar e atat de bine... si nu e frica, nu e rusine, nu mai e nimic in afara de sentimentul acela de liniste. Nu e vulgaritate sau minciuna. E doar respiratia ta pe trupul ei, mirosul tau pe gatul ei, mainile impreunate si buzele care sfideaza orice lege a sincronizarii. Ar arata penibil privit din alt unghii, dar esti tu, mangaindu-i ei pielea si sarutandu-i fruntea, si nu conteaza alta perspectiva. Se face intuneric si isi odihneste capul pe pieptul tau, ascultandu-ti bataile inimii. Are atatea in minte dar marca nici nu poate sa ingane ceva... e doar linistea.