Autoportret in 3 capitole - FIZIC[2]

Pfiu nu am multe de spus.
1.66..blah nu puteam avea 1.70?
50 kg... mai cobor si la 49 mai urc si la 52. Depinde de anotimp.
Corp atletic...cei 4 ani de handabl si-au lasat amprenta.
Picioare subtiri si lungi[cica bun de fusta- dar eu urasc fustele]
Par lung si saten spre brunet sau brunet spre saten... nu stiu. Oribil.
La ochi... la fel ca si la par.
Pana mea nu stiu zici ca imi completez un formular de inscriere la scoala militara..nah. Nu am sani dar am un cur bombat, am craci marfa, par lung si o mecla naspa. Probleme?
Si am incheiat.

P.S: ESTI UN DOBITOC MISOGIN MITOCAN IMATUR ORGOLIOS NESIMTIT PORC. si ma abtin ca o dau in drame. IDIOTULE.

Autoportret in 3 capitole - MORAL

Poate doar o adolescenta rasfatata.
Pentru care viata e un circ, dar totusi cu capul pe umeri.
Plina de ura, dar extrem de iubitoare.
Uita doar ce vrea, niciodata raul.
Energica dar lipsita de vlaga.
Narcisista uneori dar extrem de complexata.
Libera in gandire.
Razbunatoare.
Inteligenta, dar numai in chestii neinteresante pentru cei din jur.
Analizeaza fiecare miscare.
Stie sa isi ceara iertare, dar numai cand e absoluta nevoie.
Extrem de naiva cand nu trebuie, dar la fel de credula cand e vorba de minciuni.
Nu are cate o camaruta in creier, dedicata fiecarui aspect din viata ei.
Mintea ei e un talmes-balmes din care nu intelegi nimic.
Se enerveaza repede si reacioneaza urat.
Planea...candva. Doar atunci cand ajungea la apogeu.
Acum... rezista. A inceput sa prinda puteri.
E doar o adolescenta... care inviata cum sa traieasca.
Invata, acum, ca nimic nu e cum credea ea ca e atunci cand avea 10 ani.
E confuza, dar gaseste mereu o portita de scapare cand se simte incoltita.
In concluzie e o lasa, cu doua fete. Una vesela pentru a-i multumi pe ceilalti si cealalta care ii dezvaluie caracterul. Neiertatoare si chiar lipsita de scrupule cand e nevoie, lupta pentru ce vrea. Pare otipa dura, dar e lipsita de aparare cum este si melcul fara cochilie.
E doar o adolescenta, in plina criza de personalitate, cu un blog, obsedata de Twilight Saga si indragostita.
E doar... ea.

Zile de primavara

In primul rand sa nu uit... am terminat vol 4 din seria Twilight...de luni[asta nu ca ar interesa pe cineve, cum am mai spus pentru amintirile mele de peste cativa ani]
Nici nu stiu de ce scriu... e primavara. Si? Urasc primavara; impreuna cu toamna si iarna ... imi strica anul[exceptand ca mai ramane doar vara pe care abiaaaa o astept], urasc primavara. Numai ploaia, cer spalacit etc etc etc etc numai chestii idioate.
Vroiam sa fac asa ca un top al celor mai bune si proaste reclame, dar nu prea am chef. Adica o sa il fac intr-un viitor apropiat dar nu acum. Nu stiu de unde mi-a venit ideea. Doar ca am citit in revista Terra de reclama aceea la aspirina cu dinozaurul care ar fi fost cu noi daca nu ar fi racit... la inceput pana sa citesc chestia aia mi s-a parut o reclama ok...haioasa, dar sunt multe chestii care sunt total aiurea. O sa va povestesc.
Nu ca mi-ar citi cineva blogul dar am si eu o nelamurire. Daca stiti de unde pot sa imi iau ochelari ca cei din poza...[wayfarer]. As aprecia:D.

Obsedata? DA!

Deci cum a aparut "Eclipse"- a 3a carte din seria Twilight... nu au trecut cred ca 24 de ore....plus cele vro 5 6 7 ore de somn deci mai raman aproximativ 15 ore[am zis ca nu au fost 24 integi...cu o marja de eraore de vro 8 ore:))]. Treaba a stat asa.. m-am dus, am cumparat cartea la 7 seara[bineinteles ca am batut-o la cap pe doamna de la librarie toata saptamana sa imi pastreze cartea pana ma intorc de la scoala- si asa a facut], cum spuneam..pe la 7 seara, la opt am ajuns acasa, nu am mancat nu m-am schimbat- m-am pus pe citit. Nu cred ca am fost la baie, sau cel putin nu imi amintesc sa ma fi miscat mai mult de cei 2 metri care despart patul de calculator atunci cand primeam cate un mesaj. Am stat pana la vro 3 noaptea cand intr-un final am hotarat sa ma culc.[app. ajunsesem pe la pagina 320.. cam asa- deci imi mai ramaneau aproximativ 200 pagini]. M-am trezit bine dispusa dupa fatasticul vis care l-am avut cu Edward[ si da..innebunesc am vise cu un personaj dintr-o carte... Balaceanca scrie pe mine] si m-am apucat bineinteles din nou de citit. Si am terminat cartea:))pe la vreo 12.... cu o mica pauza de vreo 3 ore in care am mancat si eu, am fost sa iau paine si mi-am facut dush[in tot acest timp gandindu-ma la... carte bineinteles]. Dupa ce am terminat am hotarat ca nu mai pot astepta cine stie cate luni[poate chiar un an] sa apara a 4-a carte in romana, asa ca m-am apucat sa o citesc in engleza. Am ajus pe la pagina 98 si citesc de pe la vro 16.20... deci merge mai greu decat in romana[nu chiar asa greu].
Nu ma astept sa imi inteleaga nimeni nebunia, fantezia care o traiesc in acest moment, poate si durerea de spate care se datoreaza faptului ca nu m-am ridicat deloc de pe scaun, sau durerea de ochi, sau alte aberatii. Tot ce vreau e sa imi notez memoriile, ca peste 5 ani sa imi amintesc razand de cat de haioasa, penibila, credula/naiva si visatoare puteam si la varsta asa, in asa momente.
Eh... mai in gluma mai in serios cred ca o sa ma scriu cand termin vol. 4... nu stiu cand... o sa citesc pana tz in seara asta si maine bineinteles, dar de luni se taie macaroana ca vro 8 9 ore o sa fiu plecata de acasa... bleah. Deci... wish me luck si.... sper sa nu ajuns sa port ochelari cu lentile de borcan.
O seara...weekend... saptamana...viata placuta^^.
P.S: duminica 20.30 - Protv...Harry Potter si nu stiu ce.... important..joaca Rob. in el..deci merita:D
P.P.S: sorry pentru poza... am de ales din sute de poze, si nu m-am putut hotara, asa ca am les coperta.

1 year.

Un an plin de retinderi, de cuvinte inghitite, de vorbe nespuse, de gesturi controlate. De ce era nevoie de toate astea? De ce inca mai e nevoie de toate astea? Un an in care nu ne-am spus decat 5 replici[da.. le-am numarat! au fost CINCI], un an in care nu ne-am atins, un an in care ne mai intalneam privirile in timpul orelor plictisitoare, ne priveam in ochi pentru cateva secunde, si ne retrageam privirile. Un an in care m-am gandit zi de zi, unde am gresit, un an in care am incercat sa te uit, mi-am cautat pe altcineva. Un an in care am iubit pe altcineva, am pierdut, am suferit, dar... tot tu ai ramas. Si nu stiu de ce, esti doar...tu. Cui serveste tot acest orgoliu prostesc din partea ta, cui serveste aceasta respingere fata de mine. Am incercat, jur, am incercat sa inteleg unde am gresit, cu ce am gresit, sau mai bine ce am gresit atat de tare incat sa primesc aceasta indiferenta, aceste jigniri, care timp de un an le-am suportat, inghitind in sec.
Un an in care m-am luptat cu mine, cu dorintele mele, de a te atinge, de a-ti simti mirosul, inconfundabil. Un an in care am fost bantuita de ganduri cum ca te-am avut, te-am simtit... ai fost... langa mine, am fost prima pentru tine, si tu ai fost prima mea iubire, si ca acum te-am pierdut. Sau poate nu te-am pierdut. Pentru ca tu esti aici, in inima mea, si chiar daca a trecut un an in care m-ai urat cat ai putut de tare, in care ai incercat sa nu imi adresezi nicio vorba, in care nu m-ai atins nu mi-ai schitat niciun gest, tot ti-am intalnit privirea, ochii aceia caprui, arzatori, care ma judecau de fiecare data.
Si da, la un an de cand nu ne-am mai atins si nu ne-am mai vorbit, te-am simtit, din plin. Si nu, nu am facut nicio prostie, doar... m-ai atins pentru... 3 secunde. Au fost cele mai lungi 3 secunde din viata mea, poate pentru ca imi doream sa le prelungesc cat o viata, sa te tin acolo, langa inima mea cum te tineam in zilele de iarna spre vara, cu un an in urma, sa ne soptim la ureche acel "te iubesc" care imi rasuna in timpan si acum. 3 secunde in care ai fost al meu, nici al lui T*** nici al altei fete, sau al altui grup de baieti. Pentru 3 secunde, ai fost al meu si doar al meu. Am simtit ca imi arde pielea, carnea, oasele, ca ma ard, ca atingerea ta e arzatoare, ca ma face sa ma topesc ca o bucata de unt in soarele de iulie. Dar nu m-am topit, si mi-am revenit, si o sa o tinem asa... poate inca 10 ani.

Really don't care!!

Stiti ce? Acum am realizat. Toata conspiratia asta impotriva femeilor/fetelor fara sani. Tiata chestia asta, nu e problema barbatilor[ in mare parte nu e], ci a femeilor...voluptoase. Imi pare rau sa o spun, stiu ca sunt o nesimtita, si stiu ca am prietene care au niste "balcoane " de nu mai incap in sutien, imi pare rau, dar e vina voastra. Daca voi nu ati exista, noi, astea mai inferioare si mai nedotate nu am mai fi atat de al naibii de complexate. Imi pare rau, in viziunea mea, e doar vina voastra. Daca barbatii nu ar avea intre ce sa faca comparatii, nu ar mai exista aceste diferente, si toata lumea ar fi fericita. Dar nuuuuu... de ce sa fiti voi la fel ca noi...lasa sa fim noi la fel ca voi. Ciudat. Bine... nu zic ca nu e si vina barbatilor, carora le pica mecla daca vad una mai cine stie cum.
Dar asta a fost doar o introducere, o revolta personala. Ceea ce vroiam sa subliniez e ca, nu stiu... chiar nu ma mai intereseaza. Am realizat ca, cine ma iubeste, o face... asa cum sunt, cu ochii caprui sau albastri, cu blugi largi sau stramti, cu par drept sau cret, cu sani sau fara, cu pantofi sau adidasi, pentru ca nu acestea sunt standardele dupa car iti alegi un partener, si pentru ca e el, pentru ce sunt eu cand sunt cu mine, cu tine, ce sunt eu, in interior.
Si tin sa multumesc singurei persoane care... in ciuda tuturor incercarilor de a costrui castelul nostru al prieteniei, ne cam impotmolim la varf, dar o sa reusim sa il terminam. Pentru ca a fost singura persoana din zeci poate chiar sute care tot imi spuneau ca exteriorul nu conteaza, care m-a facut sa inteleg, sa simt acest lucru.
Si nu tineti minte decat un lucru... cel ce iti e ales, te va iubi asa cum esti, si nu va incerca sa te schimbe. Deloc.