scriu lucruri pe care ar trebui sa le scrie poetii - poetii indragostiti pentu muzele lor. ale caror bucle atarna jucaus peste sanii lor mici. muze cu buze rosii si pline. cu pielea alba fina ca matasea. muze care te ademenesc fara sa scoata un cuvant - care te invaluie si te innebunesc.
tu esti muza mea - si nu ma pot abtine sa nu-ti descriu profilul perfect, firea increzatoare, sfidatoare chiar si timbrul vocii care ma conduce spre neant. ca orice muza... vei duce totul la pierzanie.

O vad pe mama cum plange, si pe tata pe care nu-l stiu.
Plange trecutul, prezentul si viitorul.
Plange si el si plang toti.
Dar ei nu stiu ca timpul trece, si sterge tot.
Vreau sa le spun sa nu mai planga, dar nu ma aud
Nu ma vad.

Ma vad pe mine - cu buzele-mi drepte si ochii acoperiti de roseata dobandita de la atata sare. N-am mai fost niciodata atat de... linistita si... frumoasa.
Ca si cum valul mortii mi-ar fi sters toate greselile, toate rautatile. Ca si cum Doamna cu Coasa ar fi luat cu ea nu numai suflarea-mi, ci si tristetea de pe chipul meu.
Ochii nu ii vad, caci sunt inchisi. Au obosit si ploapele... saracele. Dar daca i-as vedea, daca ar fi deschisi, sigur ar plange.

El si-a amintit... si mi-a adus trandafiri rosii. Dar nu a stiut niciodata de ce imi plac. Pentru ca el e rosu. Si inima mea e rosie. El e inima mea. Si acum numai bate.

Mama stie. Trandafirul rosu, copacul de la gat si rochia alba. Stie ca asa vreau sa fiu pentru totdeauna.

Am fost doar o alta femeie in viata ta.
Ironic e ca tu nu ai fost deloc "doar" un altul.
O stii... si nu iti pasa.

cine a comparat iubirea cu un trandafir rosu a stiut ce spune.
superb, pasional, dulce, maiestuos dar presarat cu spini si greu de ignorat.
iubirea nu e lapte si miere.
e cianura in ciocolata.