Spune-mi ce-a mai ramas in loc de suflet si cu ce pręt
Am pornit la drum,pur precum lumina
Un copil cu scantei in ochi.care nu stia ce-nseamna vina
Cautand iubirea si stima,si cum nu stiam sa lovesc
Viata m-a lovit prima Si am aflat ca,
Nu e prea rau sa fi om,sa fi prea om e crima
Si uite asa a picurat un pic de negru in esenta mea
Ptr ca ceilalt nu dadeau doi bani pe decenta mea
Si atunci mi-a spus”nu mai e loc teribil sunt in lume
Ne pierdem printre ace,fumuri si glume
Facute pe seama celor slabi,
Ne nastem sanatosi,
Si incercand sa ne vindecam ,devenim bolnavi
Vezi tu,viata-I o strada,slab luminata,plina de gropi,plina de blocuri,
Gata sa cada,ghici peste cine,
plina de focuri,Gata sa arda pe oricine,
Plina de ochi,gata sa vada orice slabiciune
Plina de prosti ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune,
Cat despre mine,nimic din tot ce misca,nu ma mai misca
Doar ura ma pisca,din cand in cand,
Facanduma sa strig ura si azi o sa ma infund in rest
Acelasi praf doar in alt vant,si nici eu nu mai sunt acelasi
Si nici nu mai stiu cine sunt
Spune-mi imnul de suflet..ce pana acum
Am incercat sa ma schimb numai am cum
m-am pierdut pe drum si vreau sa stiu
oare am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fiu??
iar cand totul era roz,
am spus viseaza,
mi-am pastrat imaginatia treaza
acum asta ma enerveaza
doare stiu ca arat fericit ,dar doar par
as vrea sa dispar .
in minte imi apar momentele cand
simtindu-ma singur pe pamant
am hotarat un suflet sa vand
crezand ca am altul
si astfel mi-am frant universul
si mi-a ramas doar pixul coala si versul
m-am compromis destul
ptr placeri de nimic
ptr hartii intr-un plic
ce mi-ar aduce un pic de fericire
dar mi-a adus doar o privire si amagire
si de iubire sunt satul ca orice amintire
lasand doar gol in interior
stand la un pol inferior celui normal
si ce-a ramas in loc de suflet
doar un destin fatal
si o umbra ce vine si trece
si umbla simtind o durere
si totusi ma doare
acum sunt toate neclare
orice costa problema minora acum e mare
ba e imensa de fapt si cu ce pręt?? nu stiu
dar stiu ca sunt apt sa judec totul in obiectiva
desi gandesc negativ in fum clar pozitiv
Veritasaga nu se asculta-se simte....[ce-a mai ramas]
ce-a mai ramas?
pentru mine nu a mai ramas nimic...ba mint..a mai ramas...a ramas ura, dorinta de razbunare, scarba, distanta, melancolia...a mai ramas un suflet sfaramat, negru, picurat cu sange...prietenii au plecat,nu au mai ramas,...frumusetea nu mi.a ramas pentru ca nu am avut.o niciodata.Nu mai stiu cine sunt,nu ma mai gasesc...imi place viata traita in minciuna,in acel bol de cristal ciobit in care intra vantul de la geamul deschis,bolul din care cioburile m.au mutilat...nu chipul...demnitatea,placerea,fericirea..si nu a ramas decat cicatricea...nu stiu ce vreau...vreau dor sa ma lasati in pace..toti...pot sa ridic semnul de intrebare?
