Era o zi ca oricare alta. O zi insorita de primavara. Vantul adia usor si soarele isi revarsa razele pe gene, facandu-le sa para suflate cu aur.
Aerul era inchis in camera. Peretii ne tineau captivi acolo, in acel moment prost ales, moment in care trebuia sa fim afara, sa ne bucuram de noi, de ei, de voi.

-Esti superb.

Si am zambit, am rosit. Si tu ai zambit.

Apoi pur si simplu m-am inundat cu Soarele, cu Apa, cu Aerul si Rasuflarea. Cu Tine si cu Mine - toate la un loc. M-am inecat cu Fericirea de care de mult imi era dor, gatul a inceput sa-mi arda, sa ma zgarie usor particule de Iubire. Sangele mi s-a urcat in obraji, iar cand am deschis ochii eram pe alta planeta. Tot aceasta, dar cu totul alta. Imi alergai in vene si nu-mi puteam abtine un zambet din suflet. Toti erau in jurul nostru, dar nu era nimeni de fapt - pentru ca ei nu stiau. Lor nu li se intampla nimic.